De mai bine de 6 ani se tot vorbeşte de reforma justiţiei şi depolitizarea organelor de drept. Mai mult decît atît, această reformă reiese şi din Acordul de Asociere pe care Republica Moldova l-a semnat cu Uniunea Europeană. În acest scop, au fost alocate, atît de stat, dar în mod special, de structurile internaționale, sute de milioane de euro.  Tot ce avem în prezent însă, sunt doar promisiunile făcute de politicieni de-a lungul anilor.

Şi nu o spun doar eu, dar o confirmă chiar oficialii europeni și americani care nu o dată au remarcat că, la acest capitol Republica Moldova are restanţe extrem de mari. Şi asta în condiţiile în care donatorii internaționali, nemijlocit Guvernul SUA și Uniunea Europeană, au investit foarte mult pentru ca R. Moldova să aibă reforme în justiţie. Banii s-au cheltuit, rapoarte s-au făcut, iar rezultate cum nu erau așa și nu sunt.

În aceste condiţii observăm că de multe ori dreptatea nu e de partea celor care au dreptate. De ce? Motive ar fi mai multe: incompetenţa cadrelor, corupţia, subordonarea, deşi neoficială, a instituţiilor de drept intereselor politice. Cînd spun că dreptatea nu e mereu de partea celor care au dreptate, mă refer şi la numărul mare de condamnări a Republicii Moldova de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Or, acolo se ajunge, atunci cînd instanțele de judecată de la noi încalcă flagrant drepturile cetățenilor. Faptul că R. Moldova pierde foarte multe astfel de cazuri denotă clar că avem o problemă gravă  la capitolul justiție. Totodată, nu putem exclude nici influenţa politicului asupra magistraţilor, căci nu puține cazuri cunoaștem cînd anume așa și s-a procedat!

De unde se trag toate păcatele noastre? Cu siguranţă de la cei care iau decizii în acest stat. Aici mă refer la guvernare, care în ultimii ani sub paravanul integrării europene a format alianţe şi de fiecare dată cu mare greu au împărţit funcţiile şi sferele de influenţă. Desigur că organele de drept (Ministerul Justiției, CNA, PG, MAI, SIS) erau printre cele mai dorite. Desigur că aceste practici nu sunt străine nici celor care au guvernat înaintea pro-europenilor. Or, cine deţine controlul asupra organelor de drept, acela deţine şi puterea în stat.

Probabil vă mai amintiţi de cererea Partidului Liberal de a aduce în R. Moldova un procuror european. Deşi populistă, propunerea a fost respinsă cu vehemenţă de către celelalte partide. Oare de ce?  Sau, dorim în Europa, dar să ne comportăm așa cum ne-am obişnuit, adică nu chiar europeneşte. Din păcate, în țara noastră interesele personale şi de grup sunt mai presus decît orice, iar un procuror european ar fi creat o sumedenie de probleme pentru mulţi membri ai actualei clase politice.

Acum că se discută despre formarea unei noi alianțe de guvernare, mă întreb dacă iarăși structurile respective vor fi împărțite pe criterii politice. Bănuiesc că da, căci altfel ar fi mers și negocierile mai ușor. Și totuși, nu pot să nu întreb și să mă întreb, cînd partidele de la guvernare vor dori cu adevărat să schimbe lucrurile în țară? Cînd tinerii cu adevărat profesioniști vor ajunge în funcții grație cunoștințelor lor? Cînd buchia legii va fi respectată, iar dreptatea va triumfa? Cînd vom putea spune că R. Moldova este stat de drept? Vreau să cred că lucrurile în R. Moldova se vor schimba, iar acest lucru trebuie să înceapă cu depolitizarea instituțiilor de drept!

Dle. Ghimpu, eu încă aștept Procurorul European! Dar Dvs.?

Fiţi pe val!

Adrian Platon,
redactor-şef Curentul.md