Recent, au fost făcute publice datele a două sondaje de opinie, iar cel de-al treilea, după cum spun reprezentanţii unor partide, a fost prezentat doar partidelor parlamentare de către o prestigioasă organizaţie internaţională şi e unul de uz intern. Oricum, sumînd datele celor două sondaje rezultatele cărora au fost făcute publice, dar şi ale celui de-al treilea sondaj, vedem că în alegerile parlamentare care bat la uşă PCRM ar obţine cam 25%, PLDM – 18%, PD – 10%, iar PL – 7%. Rezultatele respective sînt destul de îmbucurătoare pentru partidele pro-europene, pentru că modalitatea în vigoare de distribuire a mandatelor rămase nedistribuite în urma alegerilor le avantajează evident. Această modalitate prevede că mandatele rămase se distribuie egal între partidele ce au acces în Parlament. Adică, viitorul Parlament ar arăta cam în felul următor: PCRM – 36 mandate, PLDM – 28 mandate, PD – 20 mandate, PL – 17 mandate.

Este evident că marii cîştigători ai acestei modalităţi sînt micile partide, iar partidele mari ies în pierdere. Astfel, PD, spre exemplu, ia la distribuire cam tot atîtea mandate cît şi în rezultatului alegerilor, iar PL, în genere, obţine mai mult la distribuire decît ceea ce a obţinut în alegeri. Probabil, cei din PLDM acceptă să iasă în pierdere ca partid, ştiind că şi acesta e un preţ pe care trebuie să-l plătească pentru ca PCRM sap nu revină la guvernare.

Respectiva modalitate de distribuire a mandatelor a fost introdusă în Codul Electoral de Alianţa pentru Integrare Europeană – 1 şi nu este exclus că argumentul de care s-au condus componentele ei atunci a fost anume de a nu admite revenirea comuniştilor la putere. Astfel, comuniştii au obţinut în 2010 doar 43 de mandate, iar dacă modalitatea de distribuire a mandatelor rămase ar fi fost cea direct proporţională cu procentul obţinut în alegeri, nu este exclus că ei să fi revenit la putere încă acum patru ani. Deci, undeva putem admite ideea că PCRM a fost învins în alegerile precedente nu de oponenţii săi politici, ci de o normă legală strecurată de aceştia în legislaţie înainte de scrutinul parlamentar.

Această normă, care este şi acum în vigoare, rămîne principala garanţie că PCRM nu va reveni la guvernare. Şi lovitura respectivă comuniştii o primesc cît ar părea de straniu de la un partid care în cazul dat acţionează în detrimentul propriilor interese, punîndu-le mai presus pe cele ale ţării, care trebuie să continue calea de integrare europeană. Căci, dacă ar dori, PLDM lesne ar putea schimba regulile de joc şi în acest caz, ar obţine poate chiar mai multe mandate decît în precedentele alegeri parlamentare. Dar, astfel ar spori şansele ca PCRM să revină la putere.

Acum un an şi jumătate, sondajele interne ale unui partid arătau că, dacă după demiterea Guvernului Filat – II PLDM ar fi luat calea spre alegeri parlamentare anticipate, în Parlament ar fi trecut doar două partide: PLDM şi PCRM. Şi PLDM ar fi avut mai multe mandate decît după alegerile din 2010, dar la fel de adevărat este că PCRM ar fi revenit la guvernare. Ca şi în cazul modalităţii de distribuire a mandatelor rămase nedistribuite după alegeri, PLDM a preferat să aibă mai puţine locuri în Parlament, mai mică pondere politică, dar să fie sigur că Moldova continuă calea integrării europene. Acum se pare că PLDM din nou conştient acţionează în detrimentul intereselor sale partinice, „trăgînd” în sus potenţialii parteneri de coaliţie pro-europeană după următoarele alegeri. Cu ce s-a soldat efortul făcut de PLDM data trecută, am văzut cu toţii şi aici nu se merită de venit cu alte comentarii. Cel puţin, nu acum. Cu ce se va solda sacrificiul liberal-democraţilor de această dată, în scurt timp se va vedea. Ironia sorţii ar fi ca mandatele la care liberal-democraţii refuză conştient în favoarea integrării europene a Republicii Moldova, după alegeri, să-i ajute pe comunişti să revină la guvernare într-o anume formulă. Şi, apropo, de această dată nu e vorba de o formulă legislativă.

Dumitru Spătaru