Noului Guvern al Republicii Moldova, care urmează să fie învestit în scurt timp, îi va reveni o misiune deloc ușoară. Or, făcînd abstracție de declarațiile triumfaliste ale celor care au reprezentat guvernarea în Republica Moldova în ultimii ani, țara continuă să se confrunte cu mai multe probleme care necesită o soluționare urgentă, iar cea mai gravă dintre acestea este scindarea societății pe diverse criterii – începînd de la politice și terminînd cu lingvistice.

Această problemă a început să fie conștientizată chiar și de către politicienii care pînă acum au făcut tot posibilul anume pentru divizarea societății, pentru polarizarea ei cu scopul de a obține dividende politice. Deși există suficiente motive pentru a ne îndoi, dacă nu de sinceritatea politicienilor care declară că acum consolidarea societății a devenit o necesitate stringentă, atunci de capacitatea lor de a realiza în practică acest obiectiv.

La timpul lor și Vladimir Voronin, și Nicolae Timofti, și Vlad Filat, și Marian Lupu și mulți alți politicieni și-au propus drept scop consolidarea societății, dar, din anumite motive, acest lucru nu le-a reușit. Unii au vrut să consolideze societatea din Republica Moldova în jurul ideii de integrare europeană, alții – în jurul obiectivului de a asigura tuturor un trai decent, a treia categorie – în jurul obiectivului de asigurare a integrității teritoriale a Republicii Moldova. Timpul însă a arătat că aceste idei nu au avut forța necesară sau cei care le-au promovat nu au avut capacitatea de a le transforma cu adevărat în obiective naționale în stare să asigure unitatea societății moldovenești.

Astăzi o asemenea ideea unificatoare ar putea fi un guvern al unității naționale. Și în cazul de față cuvîntul „național” trebuie privit sub un aspect mult mai larg decît ne-am deprins noi pînă acum. Apropo, această idee, deși timid, a fost enunțată deja în repetate rînduri, cu diverse ocazii, dar niciodată de politicienii noștri.

Ce ar însemna ea la modul practic? Constituirea unui Guvern în frunte cu un Prim-ministru apolitic, iar în componența acestui Executiv tuturor partidelor parlamentare ar trebui să le revină portofolii proporțional rezultatului înregistrat în alegeri. Astfel, noul Guvern ar reprezenta interesele majorității alegătorilor din Moldova și ar putea fi considerat pe bună dreptate un Guvern al întregului popor.

Un asemenea Guvern ar avea o largă acoperire politică în Parlament și ar presupune totodată un riguros control reciproc din partea partidelor constituante. Există suficiente motive pentru a presupune că un Guvern de acest fel va da maximă eficiență chiar și în lipsa unei opoziții parlamentare declarate.

Unii pot spune că în cazul unui asemenea Guvern ar fi extrem de greu de elaborat un program de guvernare comun, deoarece partidele ce au acces în Parlament au viziuni diametral opuse în multe probleme principale. Dar o analiză sumară a programelor electorale ale acestora arată că unicele diferențe de abordări țin preponderent de vectorul politicii externe. Dacă la acest capitol se va găsi un echilibru (și acest lucru este posibil, oricît ar părea de straniu), în rest pot fi identificate priorități comune care să stea la baza programului viitorului Guvern.

La fel ar putea fi depășită și o altă problemă – cea care ține de percepția electoratului, mai bine zis de nedorința lui de a-și vedea favoriții în compania anumitor politicieni și anumitor partide. Dacă toți politicienii vor da dovadă de suficientă maturitate politică și vor veni cu un mesaj comun ideea căruia ar fi că doar un astfel de Guvern poate ajuta la consolidarea societății, la stoparea procesului de divizare continuă, care poate avea consecințe extrem de grave, alegătorii, la sigur, ar putea fi convinși. Pînă la urmă, consolidarea societății trebuie să pornească de la politicieni, iar alegătorii trebuie doar să preia inițiativa și să o implementeze în continuare.

Totodată, trebuie să recunoaștem că ideea unui astfel de Guvern, care ar putea fi un pas important spre consolidarea societății, are prea puține șanse de izbîndă. Pentru că, în final, toate partidele luptă pentru putere și, evident, dacă două sau trei partide se pot înțelege între ele și împărți tot ce înseamnă Executiv, la ce bun să cedezi o parte din putere altcuiva?

În aceste condiții nu ne rămîne decît să sperăm că politicienii vor găsi o altă soluție pentru cea mai gravă problemă cu care se confruntă în prezent Republica Moldova – divizarea societății.

Dumitru Spătaru