În timp ce majoritatea cetăţenilor Republicii Moldova se bucură de liberalizarea regimului de vize, apar şi unele informaţii despre efectele secundare ale acestui proces, care, în opinia celor ce le lansează, ar putea avea consecinţe nu tocmai plăcute.

Prima şi cea mai des întîlnită informaţie de acest gen este că Republica Moldova ar putea rămînea fără populaţie, deoarece se va înteţi exodul peste hotare al moldovenilor, care acum au liber la circulaţie în Europa. Dintr-un anumit punct de vedere, poziţia celor care afirmă acest lucru poate fi înţeleasă, însă, în linii mari, această temere este una falsă. Da, este adevărat că, la prima etapă, ne vom confrunta cu un val mare de moldoveni care vor părăsi ţara, însă nu pentru mult timp, ci pentru a-şi revedea apropiaţii, pe care nu i-au mai văzut de ani de zile. Marea majoritate a acestor oameni va reveni acasă, măcar şi din simplul motiv că acum, cînd în multe ţări din Europa, criza financiar-economică continuă să se resimtă puternic, ei nu prea vor avea ce face acolo. În al doilea rînd, marea majoritate a celor care vor face parte din primul val masiv al moldovenilor ce vor pleca peste hotare sînt oameni în vîrstă, pe care nu este chiar atît de uşor să-i convingi să-şi părăsească ţara pentru totdeauna. Mulţi dintre ei vor pleca peste hotare pentru o scurtă perioadă pentru a vedea cum şi-au aranjat copiii lor viaţa acolo, după care vor reveni, ştiind prea bine că, dacă vor dori, din nou vor putea pleca peste un timp la ei.

A doua informaţie vehiculată tot mai intens este că Moldova s-ar putea confrunta cu un fel de criză social-economică ca urmare a revenirii acasă a mai multor moldoveni. În prezent, mulţi moldoveni au surse de venit mizere şi instabile peste hotare, dar nu revin acasă de teamă că ulterior nu vor mai putea părăsi Moldova. Oamenii din această categorie ştiu cu cît greu au ajuns în ţările respective şi au de ce-şi face griji. Astfel, ei se zbat la limita existenţei, aşteptînd să treacă criza ca din nou să poată cîştiga ceva bani. Acum, după liberalizarea regimului de vize, ei vor putea reveni acasă, pentru a aştepta aici trecerea crizei şi ştiind prea bine că oricînd pot pleca în ţările din care au venit. Temerea că aceşti oameni, după ce vor reveni acasă, vor cere locuri de muncă şi, dacă nu le vor primi, vor porni o rebeliune iarăşi este una falsă. Dacă vroiau să revină acasă şi să muncească aici, ei demult ar fi făcut-o, fiindu-le indiferent faptul dacă se va liberaliza sau nu regimul de vize. Da, acum numărul moldovenilor reveniţi în ţară ar putea fi unul mare, dar, cel mai probabil, aceşti oameni vor veni pentru a-şi revedea familiile sau pentru a aştepta trecerea crizei în Europa. Desigur, vor fi şi din acei care vor dori să se angajeze aici sau să-şi deschidă o mică afacere. Aceasta însă nu numaidecît va avea efecte negative. Statisticile oficiale arată că în unele sectoare ale economiei naţionale se simte o lipsă acută a forţei de muncă şi revenirea moldovenilor acasă ar putea soluţiona această problemă măcar parţial. În plus, să nu uităm că există programul PARE 1+1, care s-a dovedit a fi în linii mari unul de succes. Moldovenii reveniţi acasă, care doresc să-şi deschidă o afacere, în baza acestui program, beneficiată de un sprijin substanţial din partea statului. Cele menţionate mai sus însă nu înseamnă că în Moldova nu ar exista o problemă cu locurile de muncă. Această problemă există şi e una destul de importantă, dar nu în măsura în care să genereze o criză de genul celei desenate de promotorii informaţiilor menţionate mai sus.

O altă informaţie promovată intens, inclusiv de către anumiţi actori politici, este că moldovenilor cu paşapoarte biometrice li se vor cere la frontieră mai multe documente, birocraţia fiind foarte mare. Autorii şi promotorii acestor informaţii încearcă să demonstreze că astfel efectul liberalizării regimului de vize cu UE este unul aproape nul, că moldovenii vor fi în continuare umiliţi, discriminaţi etc. Da, desigur grănicerii şi vameşii vor putea cere unele documente suplimentare, dar numărul acestora nici pe departe nu este atît de mare precum afirmă unii. Nu cred că pentru moldoveni ar fi o problemă să prezinte, spre exemplu, rezervarea la un hotel peste hotare. Rezervarea se face gratis prin internet şi la nimic nu te obligă. Sau nu cred că e vorba ca moldovenii să prezinte o rezervare la biletele de avion, care iarăşi se face gratis şi poate fi anulată în orice moment. În plus, aceasta e o procedură standard aplicată de UE şi, după cum nu au fost discriminaţi şi umiliţi la timpul lor cetăţenii altor ţări, aşa nu vor fi umiliţi şi discriminaţi nici moldovenii.

O altă informaţie tirajată intens în ultimul timp de oponenţii liberalizării regimului de vize este că moldovenii nu vor avea drept de muncă peste hotare. Da, acest lucru este adevărat, Dar, din alt punct de vedere, la fel de logică este şi întrebarea: Dar oare moldovenii care ajungeau în UE pînă în prezent trecînd ilegal frontiera şi de multe ori în condiţii inumane, plătind pentru aceasta mii de euro, aveau drept de muncă? Desigur că nu aveau, dar îşi rezolvau ulterior problema. Locuri de muncă de-ar fi, că restul problemelor se rezolvă!

Şirul exemplelor de acest gen ar putea fi continuat. Astfel, se spune că guvernarea actuală şi-a făcut-o cu mîina ei: că votanţii partidelor democratice vor pleca peste hotare şi în ţară vor rămînea preponderent votanţii comuniştilor; că Moldova nu va putea asigura numărul necesar de secţii de votare peste hotare ca urmare a creşterii numărului de cetăţeni din afara ţării şi astfel acestora li se va încălca dreptul la vot; că Moldova se va transforma într-un stat care va avea mai mulţi cetăţeni în afară decît în ţară etc. Desigur, unele temeri în acest sens pot exista, dat în linii mari aceste informaţii se încadrează mai degrabă în categoria speculaţiilor politice, care sînt extrem de actuale într-un an electoral. Dar, indiferent de speculaţiile care se fac şi indiferent de unele posibile consecinţe negative, liberalizarea regimului de vize cu UE este o mare victorie a Republicii Moldova şi un pas gigant spre realizarea obiectivului de integrare europeană.

Dumitru Spătaru