Chiar dacă s-ar părea că ar trebui să aibă motive de satisfacție după recenta întrevedere cu liderul de la Tiraspol, Evgheni Șevciuk, Premierul Chiril Gaburici este destul de prudent în aprecierile la această temă. Și aceasta în condițiile în care însăși faptul că o asemenea întrevedere a avut loc ar putea fi considerat un succes.

Probabil, Premierul nu vrea să creeze așteptări prea mari presiunea cărora ar cădea ulterior tot pe el. De asemenea, nu este exclus că el evită posibile interpretări și analize ce nu l-ar favoriza, dar care ar apărea imediat ce el ar afișa mult prea mult optimism vizavi de perspectivele dialogului cu Tiraspolul. Chiril Gaburici înțelege perfect că cele două rezultate concrete ale întrevederii sale cu Evgheni Șevciuk (prelungirea acordului privind circulația marfarelor prin Transnistria pînă în 2016 și finalizarea lucrărilor de demontare a telefericului dintre Rîbnița și Rezina convin mai degrabă Chișinăului decît Tiraspolului. De aceea, el s-a limitat la o constatare de ordin general și anume că: „Am reuşit să întreprindem  un pas  suplimentar în activizarea procesului de reglementare transnistreană.”

De asemenea, Premierul înțelege că această întrevedere nici măcar picătură nu poate fi considerată în „marea de așteptări” pe care le au de la noul Guvern partenerii de dezvoltare și care, în viziunea lor prezentată Guvernului, au rezervat un capitol întreg problemei transnistrene. Acesta prevede astfel de acțiuni ca: recunoașterea publică imediată a faptului că reintegrarea Republicii Moldova este o prioritate naţională de vîrf; grăbirea de către Chișinău a negocierilor cu Transnistria în ceea ce privește includerea ei în Zona de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător într-un format trilateral (Chișinău-Tiraspol-Bruxelles); rezolvarea problemei dosarelor penale intentate persoanelor din Transnistria care dețin funcții de răspundere etc. De la semnarea acordului privind circulația marfarelor prin Transnistria pînă la satisfacerea acestor solicitări e o cale lungă și Chiril Gaburici înțelege acest lucru, de aceea și preferă să fie mai rezervat în aprecieri.

Totodată, Premierul nu poate nici măcar să mimeze un progres și o apropiere dintre Chișinău și Tiraspol, în condițiile în care oficiali SUA declară deschis că nu exclud o invazie a trupelor ruse din Transnistria în regiunea ucraineană Odessa. Or, aceasta ar însemna că Chișinăul se aliază într-un fel sau altul cu Tiraspolul, dar nu cu partenerii săi occidentali și cu Ucraina.

Posibil, Chiril Gaburici are și alte motive să fie rezervat, prudent în aprecierile privind relațiile cu Tiraspolul și perspectivele acestora. Dar și cele menționate mai sus demonstrează situația delicată în care se află noul Premier, chiar dacă, se creează impresia că, în dosarul transnistrean, a obținut în cîteva săptămîni mai mult decît predecesorul său în mai bine de un an și jumătate.

Dumitru Spătaru