Toată lumea e în aşteptarea verdictului oficial al Comisiei de la Veneţia pe marginea proiectului de lege care prevede instituirea sistemului electoral mixt în Republica Moldova, dar şi diminuarea pragului electoral pentru partide şi blocuri electorale. Unii politicieni afirmă că dispun de informaţii precum că acest proiect de lege va fi avizat negativ, alţii spun deschis că sînt împotriva lui, deoarece Moldova nu e pregătită încă de sistemul electoral mixt. Însă, deja la această etapă este clar că politicienii fac o mare greşeală discutînd la pachet despre sistemul electoral mixt şi pragul electoral. Sînt două subiecte care trebuiesc examinate separat, deoarece şi miza în cazul fiecăruia dintre ele este diferită.

La moment, este clar că sistemul electoral mixt, cel mai probabil, nu va trece. Partidul Comuniştilor, care are în Parlament 34 de deputaţi din 101, este categoric împotriva proiectului, Partidul Liberal Democrat (31 de deputaţi) consideră că ideea în general e bună, dar acum nu este momentul potrivit pentru implementarea ei, iar Partidul Liberal (5 deputaţi) a formulat mai multe pretenţii faţă de acest proiect de lege, care ne fac să concluzionăm că nici deputaţii săi nu ar vota pentru sistemul mixt. În această situaţie e clar că proiectul nu are şanse de reuşită, iar discutarea sistemului mixt la pachet cu posibila diminuare a pragului electoral, va îngropa şi această a doua idee. De aceea, ele trebuiesc separate şi examinate de partidele parlamentare, în special de cele de la guvernare, prin prisma oportunităţilor pe care le vor avea în perioada imediat următoare. Este adevărat că legile nu trebuiesc făcute pentru persoane, formaţiuni sau situaţii anume, ci trebuie să aibă un caracter general, dar, totodată, nu are sens să ne ascundem după deget sau să ne facem că plouă – este clar că în Republica Moldova multe legi se votează pornind de la interese de moment şi atunci cînd se fac analize politice aceste interese trebuiesc luate în calcul.

Un prag electoral relativ mare avantajează partidele care sînt creditate cu şanse reale de a accede în Parlament. Aceasta pentru că, după alegeri, ele împart şi mandatele rămase nedistribuite şi astfel îşi măresc prezenţa parlamentară. Dar, partidele de orientare democratică, care sînt cotate cu şanse de a accede în Parlament, trebuie să ia în calcul nu doar acest aspect, ci şi şansele lor de a accede la guvernare. Iar din acest punct de vedere cele cîteva mandate obţinute de către comunişti în plus la redistribuire le pot asigura revenirea la putere şi acest lucru nu cred că le convine liberalilor, democraţilor şi liberal-democraţilor.

La moment, potrivit unor informaţii neoficiale despre cercetările sociologice interne făcute de partide, comuniştii ar putea acumula chiar peste 40% din sufragii, în cazul unor alegeri parlamentare. Obţinînd încă cîteva mandate în plus în cadrul procedurii de redistribuire, ei lesne ar putea reveni la guvernare. Nu ştim pe cît de veridice sînt aceste date, dar, dacă ele corespund realităţii, partidele de orientare democratică din Parlament ar trebui să-şi facă griji, dar şi să acţioneze pentru a preveni o atare evoluţie a lucrurilor. Iar o acţiune importantă în acest sens ar fi reducerea pragului electoral de la 6% măcar pînă la 4%. Dacă acest lucru s-ar întîmpla, ar creşte şansele de accedere în Parlament a Partidului Liberal Reformator, a Partidului Socialiştilor, a Partidului Regiunilor, a Partidului Popular din Republica Moldova şi poate că a Partidului Social Democrat şi a Partidului „Renaşterea”. În acest caz, actuala guvernare ar avea de cîştigat minimum din două puncte de vedere. În primul rînd, PD şi PLDM s-ar asigura că actualul lor partener de coaliţie – PLR – trece în Parlament şi ulterior îi ajută să guverneze din nou ţara, scutindu-i, totodată, de necesitatea de a discuta după alegeri cu un partid incomod pentru ei, care este Partidul Liberal. În al doilea rînd, fiecare din celelalte formaţiuni menţionate mai sus, acţionînd preponderent pe centru-stînga şi pe stînga eşichierului politic, ar afecta serios şansele electorale ale comuniştilor. Unicele riscuri pentru PLDM şi PD le-ar putea reprezenta posibila trecere a unor votanţi ai loc la PLRM şi, respectiv, la PPRM. Dar aceste riscuri sînt valabile şi în situaţia în care pragul electoral va rămînea neschimbat.

Un posibil risc ar fi ;i faptul că trecerea unor partide de centru-stînga şi de stînga în Parlament ar spori şansele constituirii unei coaliţii post-electorale de stînga. Dar acest risc este minim. În primul rînd, pentru că aşa formaţiuni ca Partidul Socialiştilor şi Partidul „Renaşterea” sînt constituite preponderent din persoane ce au plecat anterior din PCRM şi care înţeleg foarte bine că vor fi pur şi simplu „înăbuşite” de comunişti la guvernare, iar ulterior distruse în scop de răzbunare. În al doilea rînd, este prea puţin probabil că la o alianţă cu comuniştii ar merge „Partidul Regiunilor”, liderul căruia, Mihail Formuzal, a avut numeroase dosare politice intentate pe timpul guvernării PCRM.

Dat fiind această situaţie, guvernarea ar trebui să se gîndească la modul serios la posibila diminuare a pragului electoral, luînd în calcul toate beneficiile posibile.

 Dumitru Spătaru