În ultima perioadă, după ce Dorin Chirtoacă a refuzat la mandatul de deputat în favoarea celui de Primar general al municipiului Chişinău, mulţi se întreabă cine va fi principalul său oponent în alegerile de la jumătatea anului curent. Unii îl văd în această calitate pe liderul socialiştilor, Igor Dodon, care a mai luptat cu Dorin Chirtoacă pentru funcţia respectivă în 2011. Dar, în prezent, există mai multe indicii care dovedesc că, gîndind strategic, Igor Dodon nu ar trebui să se antreneze într-o nouă luptă pentru primăria capitalei.

În alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014, Partidul Socialiştilor din Republica Moldova a înregistrat un rezultat surpriză (peste 20% din voturile alegătorilor), devenind astfel partidul cu cea mai mare susţinere electorală la nivelul întregii ţări. Acest rezultat l-a trecut automat pe Igor Dodon în categoria politicienilor trataţi cu şanse reale de a deveni lideri naţionali. În acest caz, chiar şi dacă ar cîştiga bătălia pentru primăria capitalei, Igor Dodon ar face un pas în urmă, fiind perceput mai mult ca un lider regional.

De asemenea, o eventuală înfrîngere a sa în alegerile pentru funcţia de primar al capitalei ar ştirbi la modul serios din succesul înregistrat în alegerile parlamentare şi ar da impresia că acel rezultat a fost mai mult accidental, ponderea socialiştilor fiind mult mai mică în realitate. Ca să nu mai vorbim de faptul că un eventual eşec la nivelul capitalei înregistrat personal de Igor Dodon ar putea fi considerat un început de declin pentru formaţiunea sa.

Nu mai puţin important este şi faptul că, fiind candidat în alegerile primarului capitalei, Igor Dodon va canaliza toate forţele, toate resursele partidului său în lupta pentru funcţia respectivă, ignorînd restul ţării. În rezultat, socialiştii ar putea acumula un rezultat pe ţară mult mai mic decît în alegerile parlamentare, ceea ce s-ar expune asupra şanselor din continuare ale formaţiunii.

Cel mai interesant este însă că, chiar şi ajungînd primar al capitalei, Igor Dodon nu ar ieşi în cîştig. Pe lîngă situaţia descrisă mai sus, în care liderul socialiştilor ar face un pas înapoi, devenind doar lider regional, mai există şi alte riscuri pentru el. În primul rînd, plecarea lui din Parlament, ar face mai fragilă şi mai instabilă fracţiunea socialiştilor. Or, la moment Igor Dodon este acel liant care ţine consolidată fracţiunea respectivă. În al doilea rînd, trecînd la Primărie, el ar polemiza politic cu consilierii locali, cu diverşi protestatari, dar nu cu liderii altor partide, ceea ce ar ştirbi serios din şansele sale de a creşte din punct de vedere politic. Ca să nu mai vorbim de situaţia că, fiind primar al capitalei, el nu va mai avea forţă suficientă şi suficient spaţiu de manevră pentru a-şi pregăti partidul de eventuale alegeri parlamentare anticipate, despre posibilitatea cărora socialiştii vorbesc în permanenţă.

Acestea fiind spuse, Igor Dodon ar trebui să se gîndească serios dacă face să candideze la primăria capitalei sau nu. Pentru că, chiar dacă această funcţie implică şi un şir de oportunităţi politice, în cazul său, ea presupune şi mai multe riscuri…

Dumitru Spătaru