În ultimul timp, în presă au apărut diverse informaţii despre posibile modificări ale legislaţiei electorale. Se vorbeşte şi se scrie atît despre modificări ale pragului electoral pentru partide, blocuri electorale şi candidaţi independenţi, cît şi despre o posibilă trecere la sistemul electoral mixt de alegere a deputaţilor. Iar toate aceste informaţii pornesc de la o situaţie reală pe care o avem în Republica Moldova şi pe care voi încerca să o analizez mai jos.

Dacă pînă acum partidele de la putere (şi nu e vorba doar de actuala putere) făceau tot posibilul pentru ca pragul electoral să fie cît mai înalt, iar sistemul uninominal sau cel mixt să nu fie implementat pentru că aceasta era contrar intereselor lor, acum situaţia este exact inversă. Or, pînă acum, puterea tradiţional era deţinută de partide considerate mari, adică cu şanse. În aceste condiţii, cu cît mai înalt era pragul şi cu cît mai mult era menţinut sistemul proporţional, cu atît mai mari erau şansele acestor formaţiuni de a obţine mandate de deputat în plus în contul celor mici. Mai concret: sistemul proporţional şi pragul electoral înalt (pentru partide, blocuri şi candidaţi independenţi) lipseau practic de orice şanse partidele relativ mici, iar voturile acordate de alegători acestora se pierdeau ca ulterior mandatele respective să fie împărţite între partidele parlamentare.

De la un timp însă situaţia s-a schimbat. Mai bine zis, ca urmare a amplelor proteste împotriva guvernării, dar şi a aprofundării crizei social-economice, partidele de la guvernare au ajuns să se confrunte cu o gravă criză de imagine. Iar dacă mai adăugăm procesele de sciziune şi abandon politic prin care au trecut unele forţe politice de la putere în ultima perioadă, declinul de imagine şi rating devine şi mai evident. Unii analişti politici cred că partidele de la guvernare „se zbat” acum între a depăşi pragul electoral de 6% şi maxima de 10%. Iar dacă aceste afirmaţii corespund realităţii, putem concluziona că, în premieră absolută, avem la guvernare partide care încă au putere de decizie, dar care trebuie să-şi pună la modul serios întrebarea dacă vor face parte din următorul Parlament. Iar aceasta trebuie să fie un puternic stimulent pentru ele să abordeze posibila modificare a legislaţiei electorale ca pe o posibilitate de a supravieţui politic.

Din acest punct de vedere, este absolut evident că formaţiunile de la putere trebuie să pună minimum problema diminuării pragului electoral pentru partide şi blocuri, dacă nu şi pentru candidaţii independenţi (logic, ar fi ca, în cazul acestora, să fie stabilit pragul de 1%). O soluţie ar fi diminuarea pragului atît pentru partide, cît şi pentru blocuri pînă la 4% (pentru blocuri, în cel mai rău caz – 6%). Da, aceasta ar spori şansele de accedere în Parlament şi a unor partide considerate tradiţional mici, dar nu aceasta trebuie să preocupe acum puterea, ci şansa reală pe care o are de a supravieţui politic.

Introducerea sistemului electoral mixt, care ar presupune alegerea a minimum jumătate din deputaţi în circumscripţii uninominale, ar fi încă o garanţie în acest sens. Or, chiar dacă nu ar trece în Parlament în baza listelor de partid, unele partide de la guvernare ar avea şansa de a-şi promova anumiţi reprezentanţi din teritoriu. Astfel, aceste partide ar rămîne în continuare în Legislativ, chiar şi dacă cu o prezenţă mai mică, şi nu ar fi excluse totalmente din marile jocuri politice. Apropo, în Parlament există deja un proiect de lege în acest sens, care e avizat şi de Comisia de la Veneţia. Prin urmare, acum e nevoie doar de voinţă politică şi de votul Parlamentului ca respectivele inovaţii electorale să intre în vigoare.

Acceptînd trecerea la sistemul electoral mixt, partidele de la guvernare ar mai „prinde un iepure” – ar scoate din tensiunea acumulată în societate ca urmare a amplelor proteste împotriva puterii ce au loc în ultimul timp. Ele ar apărea în postura de formaţiuni care acordă poporului dreptul de a-şi alege direct măcar jumătate din deputaţi.

Cu alte cuvinte, acum este cel mai potrivit moment (din toate punctele de vedere) pentru partidele de la guvernare de a opera schimbări radicale la legislaţia electorală. Întrebarea este: dar înţeleg oare formaţiunile de la putere ce oportunitate au şi, dacă da, dispun de suficientă voinţă politică pentru a face acest pas?

Dumitru Spătaru