Dacă pînă mai ieri puţini se îndoiau de faptul că viitoarea guvernare va fi una de centru-stînga sau chiar de stînga (pe fonul falimentului politic a partidelor ce au condus ţara în ultimii ani, toate sondajele de opinie arătau acest lucru), acum se pare că are loc o reaşezare a lucrurilor pe segmentul de centru-dreapta, ceea ce schimbă datele problemei.

Astfel, dacă în viitoarea campanie electorală a alegerilor parlamentare (anticipate sau ordinare) segmentul de centru-dreapta ar fi fost în continuare „populat” de PD, PLDM, PL şi PPEM, atunci victoria partidelor de centru-stînga ar fi fost clară din start. Maximum, pentru a guverna, PN şi PSRM ar fi putut apela fie la ajutorul PCRM, fie la cel al PDM (dacă măcar unul dintre aceste partide ar fi trecut în Parlament). Acum însă e clar că pe segmentul de centru-dreapta, la următoarele alegeri, vom avea minimum trei forţe politice noi: partidul pe care-l creează Maia Sandu (cu condiţia că va reuşi să-l înregistreze pînă la eventualele alegeri parlamentare anticipate; partidul cu care ar putea merge în alegeri ex-Premierul Ion Sturza (cel puţin, el a lăsat să se înţeleagă că va face politică şi în continuare); Partidul Platforma „Demnitate şi Adevăr”. Acestei trei partide practic lipsesc de orice şansă electorală PLDM şi pun sub semnul întrebării prezenţa în viitorul Parlament a PL şi PPEM (formaţiuni care poartă o parte din responsabilitatea pentru guvernarea de la 2009 pînă în prezent).

Cel mai important este însă că aceste partide pot readuce în joc electoratul de centru-dreapta, care completase rîndurile alegătorilor pasivi, ce urmau să boicoteze alegerile, fiind dezamăgiţi de PD, PLDM, PL şi PPEM. Iar acest lucru poate schimba radical datele problemei, în condiţiile în care victoria partidelor de stînga (conform sondajelor) ar fi fost una la limită. Acum, despre o posibilă victorie la limită, deja se va putea vorbi în cazul partidelor de centru-dreapta, ceea ce complică cu mult situaţia partidelor de stînga. De aceea, nu este exclus că, în perioada imediat următoare, vom asista la o schimbare de tactică din partea acestora. Or, dacă vor să-şi sporească şansele electorale, partidele de stînga vor trebui să lupte nu doar cu puterea, ci şi cu noii oponenţi de dreapta. La fel vor fi nevoite să procedeze şi partidele ce au apărut recent sau sînt în curs de constituire pe dreapta. Iar aceasta simplifică cu mult misiunea partidelor ce vor reprezenta în continuare puterea, în special a PD. Căci, toate tunurile nu vor mai fi deja îndreptate doar asupra sa.

Astfel, dacă e să rezumăm cele spuse mai sus, putem spune că, dacă pînă mai ieri în lupta reală pentru putere erau antrenate trei partide politice, iar unica întrebare era dacă viitoarea coaliţie de guvernare va fi una de stînga sau de centru-stînga, acum în lupta pentru putere avem înscrise minimum şapte forţe politice (în calcul sînt luate şi partidele în curs de constituire). Cît despre culoarea viitoarei guvernări, această întrebare rămîne una deschisă şi, probabil, aşa va rămînea pînă după următoarele alegeri parlamentare.

Dumitru Spătaru