De 6 ani la guvernare se află forţele pro-europene.  Eu îmi aduc aminte foarte bine de anul 2009 cînd s-a întîmplat minunea respectivă. Atunci, alături de majoritatea locuitorilor R. Moldova, am început să cred în viitorul țării, să cred în clasa politică autohtonă. Dar cum nimic nu e veşnic, această încredere a dispărut, fiind călcată în picioare de cei pe care i-am votat, căci politicienii noștri s-au compromis prin propriile acţiuni.

Nu putem să negăm acele rezultate importante obţinute de forţele pro-europene, în special în perioada toamna 2009 – primăvara 2014, aşa cum ar fi Acordul de Asociere şi Liber Schimb cu UE, mult visatul regim liberalizat de vize cu statele membre ale UE, liberalizarea spațiului aviatic. Din păcate, succesele se cam termină aici, căci numeroasele proiecte începute după 2009 s-au blocat undeva, de cineva, sau au fost furate, sau au fost uitate. Politicienii noştri, în goană după funcții, pîrghii, averi, au uitat de ce au venit la guvernare. Au uitat de oamenii de la țară, de viitorul copiilor, de tinerii, care pleacă din țară, de mamele care lucrează peste hotare. Oficialii europeni au spus, nu o dată, că rezultatele obținute de R. Moldova în plan european, sunt doar un prim-pas, obiectivul final fiind ca Moldova să devină stat cu adevărat european. Se pare însă că nu au fost auziţi.

O problemă a actualei clase politice este schimbarea de poziţii şi declaraţii care se contrazic de la un an la altul, în dependenţă de circumstanţe şi interese. Voi cum vă simțiți cînd auziți, din gura aceluiași om, două teze absolut diferite, spuse la diferență de cîteva luni? Eu mă simt trădat, folosit! Un exemplu este Partidul Comuniştilor, care fiind la guvernare a inițiat procesul de integrare europeană a țării, începînd cu 2009, fiind în opoziție au întors carul la 180 de grade, susţinînd Uniunea Vamală. După semnarea Acordului de Asociere, PCRM a cerut inițial denunţarea acestuia, ulterior doar modificarea unor prevederi. Acum, dorind să urce din nou în căruța guvernării afirmă sus și tare că ei vor în UE. Un alt exemplu, este un politician, care inițial vroia procuror european, pe urmă nu mai vroia….

Textul Legii Supreme, articolul 2, prevede „Suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie. Nici o persoană particulară, nici o parte din popor, nici un grup social, nici un partid politic sau o altă formaţiune obştească nu poate exercita puterea de stat în nume propriu. Uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului”. Ce avem noi în realitate? Politicienii au nevoie de popor doar în campaniile electorale, după care se bat între ei: cine e mai influent, cine e mai bogat! Oare nu vă simțiți umiliți atunci cînd vi se spune că funcțiile statului sunt partajate, iar în acest sens se semnează chiar și documente? Eu, da! Căci mă întreb, dacă nu se găsesc în țara asta oameni care chiar să merite să ajungă în anumite funcții? Analizînd starea de lucruri din interiorul clasei politice actuale, conflictele interne şi reglările de conturi, care par rupte din filme hollywoodiene, devine clar pentru toți, interesul cetăţeanului e pe ultimul loc în agenda majorităţii politicienilor. 

Despre lupta cu corupția s-a vorbit, se vorbește și se va vorbi. Și atît! Căci pînă și granturile acordate de către structurile europene în mare parte au fost furate…. de cei care luptă cu corupția! Despre sistemul juridic din R. Moldova nici nu vreau să scriu, cei care au avut de a face cu acesta, au simțit pe pielea lor cum se face justiție pe la noi.

Sincer, îmi este ruşine de această clasă politică și de starea în care a adus R. Moldova. Am avut mari speranţe că lucrurile se vor schimba în bine, poate nu brusc, dar totuşi speram…. Ceea ce vedem în prezent, este că o ducem din ce în ce mai rău, iar R. Moldova s-a transformat dintr-o istorie de succes într-o veritabilă istorie de coșmar!

Fiți pe val!

Adrian Platon,
Redactor-șef Curentul.md 

P.S. Mai există o luminiţă în capătul tunelului (despre care poate am să scriu data viitoare), dar din cauza creşterii tarifelor la energia electrică mă tem să nu se stingă şi asta, din simplu motiv că nu ne vom mai permite să achităm factura.