Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM) şi Partidul Democrat (PD) au inclus în Acordul de constituire al Alianţei pentru Moldova Europeană (APME) o prevedere aparte care stabileşte că „funcția de Președinte al Republicii Moldova nu este partajabilă politic”, iar „în vederea neadmiterii blocajelor și crizelor politice aferente unei posibile nealegeri a Președintelui Republicii Moldova, părțile vor constitui, în termen de 30 de zile după crearea Alianței, o comisie de experți cu participarea reprezentanților delegați de partenerii europeni de dezvoltare care să elaboreze recomandări și soluţii în vederea alegerii noului Președinte al Republicii Moldova la expirarea mandatului Președintelui actual”.

De fapt, prin această formulare cele două partide au recunoscut că nu au încă o soluţie pentru una dintre cele mai grave probleme politice ce ameninţă stabilitatea în Republica Moldova şi care, într-o perspectivă nu chiar îndepărtată, poate conduce la declanşarea mecanismului alegerilor parlamentare anticipate. De ce atunci, dacă încă nu au o soluţie pentru problema respectivă, PLDM şi PD au insistat ca la ea să se facă referire în Acordul de constituire al Alianței pentru Moldova Europeană? În primul rînd, era foarte important să se menţioneze poziţia de principiu a  celor două partide precum că funcţia de preşedinte al ţării nu poate fi partajată politic. Acesta a fost un mesaj clar transmis celor din Partidul Liberal, care, în cadrul negocierilor, au insistat constant pe partajarea funcţiei respective. Deoarece o nouă eventuală coaliţie PLDM-PD-PL s-a „poticnit” în mare parte anume din cauza funcţiei de Preşedinte, PLDM şi PDM nu puteau trece cu vederea acest aspect în Acordul APME. Totodată, liberal-democraţii şi democraţii au dorit să se asigure şi că din partea comuniştilor nu vor fi condiţii de genul celor impuse de liberali în schimbul votului lor pentru noul Guvern, dar şi în alte probleme de principiu ce vor figura ulterior pe agenda parlamentară.

În acelaşi timp, constituind, în decurs de 30 de zile, o comisie de experţi ce ar elabora recomandări şi soluţii pentru problema alegerii Preşedintelui, PDM şi PD au întredeschis o portiţă de posibil dialog în continuare cu oricare dintre partidele parlamentare. Mesajul ar fi cam următorul: noi nu partajăm politic funcţia de preşedinte al ţării, dar ştim că fiecare dintre voi vede în mod diferit soluţionarea acestei probleme şi, dacă veniţi alături de noi, oficial sau neoficial, poate că ajungem la soluţia care să vă convină.

De fapt, soluţii în această situaţie pot fi doar două: modificarea articolului 78 din Constituţie (care se referă la alegerea Preşedintelui ţării) în Parlament sau modificarea acestui articol prin referendum. Cea de-a doua soluţie este mai puţin de dorit, deoarece presupune din nou destabilizarea situaţiei politice. Or, Moldova în acest an şi aşa are de trecut prin două scrutine – cel al alegerilor Başcanului Găgăuziei şi cel al alegerilor locale generale. Un eventual referendum în problema modificării Constituţiei în toamnă ar face ca întreg anul 2015 să treacă sub semnul instabilităţii politice şi să fie marcat de lupte politice în continuu.

Modificarea Constituţiei în Parlament presupune două scenarii: cel enunţat în repetate rînduri de către liberali şi cel propus de socialişti şi care coincide cu poziţiile exprimate anterior de liberal-democraţi şi democraţi. În primul caz, e vorba de diminuarea numărul minim necesar de voturi ale deputaţilor pentru alegerea şefului statului pînă la 51 din 101 (în prezent acesta este de 61). Dar, este prea puţin probabil că liberalii vor insista acum pe această variantă. Ea le convenea în condiţiile în care ei ar fi participat la guvernare, iar funcţia de Preşedinte al ţării ar fi fost partajabilă. Cu atît mai mult că este prea puţin probabil că această variantă ar putea fi susţinută de către socialişti şi comunişti, care, în acest caz, automat ar fi excluşi din jocul pentru alegerea viitorului preşedinte al republicii. Iar fără voturile lor Constituţia nu va putea fi modificată, chiar dacă liberalii ar fi susţinuţi de liberal-democraţi şi democraţi (pentru aceasta e nevoie de 68 de voturi din 101, iar comuniştii şi socialiştii au împreună 45 de voturi).

Cel de-al doilea scenariu presupune modificarea art. 78 din Constituţie pe calea revenirii la alegerea directă a Preşedintelui de către întreg poporul, ceea ce ar însemna că în prima jumătate a anului 2016 vom avea alegeri prezidenţiale. Cei 25 de deputaţi socialişti sînt gata să voteze pentru o astfel de modificare a Constituţiei, iar, dacă reieşim din declaraţiile anterioare ale reprezentanţilor PLDM şi PD, şi cei 23 de deputaţi liberal-democraţi, dar şi cei 19 deputaţi democraţi ar fi interesaţi de revenirea la alegerea Preşedintelui de către întreg poporul. În acest caz, cele trei partide ar fi aproape de numărul minim de deputaţi necesari pentru modificarea Constituţiei în Parlament.

Desigur, din calcule nu poate fi exclusă totalmente nici varianta în care viitorul Preşedinte va fi ales cu 61 de voturi tot de către Parlament. Liberal-democraţii, democraţii şi comuniştii au suficiente voturi în acest sens. Dar, în acest caz, aceasta ar însemna partajarea politică a funcţiei de şef al statului şi ar apărea întrebarea de ce atunci a fost respinsă oferta liberalilor şi de ce a trebuit să fie introdusă sintagma menţionată mai sus în Acordul de constituire al APME?

Sigur, putem presupune şi varianta fericită cînd toate cele trei partide menţionate mai sus sau poate şi altele ar identifica un candidat apolitic care ar fi votat în Parlament în funcţia de Preşedinte. Dar, ştiind că partidele nu scapă nici o ocazie pentru a-şi fortifica poziţiile pe arena politică, e greu de crezut că vor ceda atît de uşor o pîrghie atît de importantă cum e funcţia de şef al statului.

De aceea, cu titlu de rezumat se poate de menţionat că cel mai realist scenariu în situaţia creată este cel propus de socialişti. Întrebarea este dacă restul partidelor vor examina în serios propunerea PSRM sau o vor neglija, optînd pentru alte scenarii, chiar şi dacă vor şti din start că acestea sînt mult mai complicate.

Dumitru Spătaru