Dacă şi-ar dori cu adevărat, opoziţia ar putea bloca referendumul pe care intenţionează să-l desfăşoare partidele de la guvernare în scurt timp, în cadrul căruia urmează ca oamenilor să li se propună să susţină o nouă modalitate de alegere a şefului statului: prima tentativă – 61 de voturi din 101 ale deputaţilor în Parlament, a doua – 57 de voturi, a treia – 51 de voturi. Iar pentru a bloca acest referendum, opoziţia nu trebuie decît să facă uz de unele prevederi ale Constituţiei şi Codului Electoral.
Astfel, art. 141 din Constituţie alin. (1) litera a) prevede că revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de un număr de cel puţin 200000 de cetăţeni ai Republicii Moldova cu drept de vot, precizîndu-se că cetăţenii care iniţiază revizuirea Constituţiei trebuie să provină din cel puţin jumătate din unităţile administrativ-teritoriale de nivelul doi, iar în fiecare din ele trebuie să fie înregistrate cel puţin 20000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative. În acelaşi timp, art. 148 alin. (5) din Codul Electoral prevede că, „în cazul în care revizuirea unora şi aceloraşi prevederi ale Constituţiei este iniţiată concomitent de Parlament şi de cetăţeni, examinarea propunerilor de revizuire pe cale parlamentară încetează”.
Deci, dacă în timp ce Parlamentul este în vacanţă opoziţia se mobilizează şi adună minimum 200 mii de semnături ale cetăţenilor cu drept de vot pentru schimbarea procedurii de alegere a Preşedintelui ţării (numai că, spre deosebire de putere, pune accentul pe alegerea directă a Preşedintelui de către întreg poporul), procedura iniţiată de deputaţii din coaliţia majoritară se va stopa automat sau, cel puţin, se va modifica textul întrebării supuse referendumului şi nu se va mai vorbi doar de alegerea şefului statului în Parlament, ci şi de către întreg poporul.
Cineva ar putea spune că deja e tîrziu, deoarece deputaţii din coaliţia majoritară deja au iniţiat procedura de revizuire a Constituţiei. Nu este chiar aşa. În conformitate cu art. 141 din Constituţie, alin. (2), dar şi cu art. 148 alin. (2) din Codul Electoral, deputaţii din coaliţia majoritară doar au obţinut avizul Curţii Constituţionale asupra problemei ce urmează a fi supusă referendumului, dar nu au iniţiat procedura parlamentară propriu-zisă aşa cum prevăd cele două documente menţionate mai sus. Acum, Parlamentul e în vacanţă şi va reveni la activitatea legislativă propriu-zisă peste mai bine de o lună (în cel mai bun caz), deci, opoziţia are timp destul pentru a acţiona, dacă-şi doreşte cu adevărat zădărnicirea acestei idei.
Mai mult ca atît, opoziţia are şi altă pîrghie la dispoziţie. Or, atît art. 142 alin. (2) din Constituţie, cît şi art. 148 alin (4) din Codul Electoral prevăd că nu poate fi supusă referendumului revizuirea Constituţiei dacă va avea ca rezultat sugrumarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora. Alegerea Preşedintelui în Parlament poate fi interpretată şi ca o îngrădire a dreptului constituţional al cetăţenilor de a alege şi de a fi ales, iar faptul că modalitatea respectivă este în vigoare deja de 15 ani nu poate fi considerat un argument al legalităţii procedurii date. În orice caz, nimeni nu împiedică opoziţia să încerce să facă uz de aceste argumente constituţionale şi legale. Întrebarea este: dar îşi doreşte opoziţia cu adevărat zădărnicirea acestui referendum? Pentru că tăcerea şi lipsa de acţiune care caracterizează comportamentul opoziţiei din acest punct de vedere, tot vorbeşte despre ceva….
Dumitru Spătaru
