Recent, în premieră absolută pentru Moldova am asistat la implementarea în practică a unui procedeu politic departe de sfera comportamentului tradiţional – preluarea unei campanii de teasing de oponent şi remodelarea ei după propria viziune. Mai concret, mă refer la preluarea de către liberali a campaniei de teasing începută de socialişti „Va fi mai bine…”. Liberalii au venit cu continuarea sloganului, în viziunea lor, împînzind capitala cu panouri cu următorul mesaj „Va fi mai bine… în Uniunea Europeană”. Evident, nu au uitat să plaseze şi simbolica, dar şi denumirea partidului lor.

Nu este scopul meu să-i judec sau să-i laud acum pe liberali pentru ingeniozitate. Ceea ce vreau să fac eu este un scurt exerciţiu. Or, se ştie că orice nouă manifestare care se bucură de o atenţie cît de cît în politica moldovenească în scurt timp devine o modă şi nu este exclus că procedeul la care au recurs liberalii va deveni ceva obişnuit pentru politica moldovenească. Deci, scopul exerciţiului este să ne închipuim cum ar arăta politica moldovenească dacă acest lucru se va întîmpla.

Însă, înainte de a purcede la exerciţiul propriu-zis merită să amintim care au fost cele mai sonore slogane în precedenta campanie a alegerilor parlamentare. Iată sloganele: Partidul Democrat – „Creştem Moldova”; Partidul Liberal Democrat din Moldova – „Înainte spre viitor european”; Partidul Comuniştilor – „Doar PCRM! Doar Voronin!”; Partidul Socialiştilor – „Moldova are nevoie de altceva!”; Partidul Liberal – „CU PL în familia NATO şi UE”; Partidul „Patria” – „Puterea e în adevăr!”.

Acum, să încercăm să remodelăm aceste slogane, admiţînd ideea că ele au fost preluate şi ajustate de alte partide: Partidul Democrat – „Doar PD! Doar Lupu!”, „Moldova are nevoie de Partidul Democrat”, „Înainte spre viitor european doar cu PD”, „Puterea e în Partidul Democrat” etc.; Partidul Liberal Democrat din Moldova – „Puterea e în Vlad Filat”, „Doar PLDM! Doar Filat!”, „Cu PLDM – în familia NATO şi UE!” etc.; Partidul Comuniştilor – „Puterea e în comunişti!”, „Doar PCRM, doar Voronin poate creşte Moldova!”, „Înainte spre un viitor luminos cu PCRM”; Partidul Liberal – „Moldova are nevoie de liberali”, „Puterea în e PL!” etc.; Partidul Socialiştilor – „Doar PSRM! Doar Dodon!”, „Cu PSRM în familia euroasiatică şi în UV” etc.; Partidul „Patria” – „Doar noi putem creşte Moldova!”, „Moldova are nevoie de Usatîi!” etc.

Cum v-ar plăcea un astfel de tablou? Aţi mai înţelege cine şi ce vrea şi cine şi ce propune oamenilor? Mă îndoiesc!

Totuşi, este şi partea bună în toată această poveste: oamenii pur şi simplu ar muri de rîs, văzînd cum politicienii încearcă să se tragă în ţeapă reciproc. Şi dacă ei oricum nu îndeplinesc ceea ce promit, măcar să rîdem de ei! Căci, dacă pîine nu ne dau, să ne dea măcar distracţie!

Dumitru Spătaru