Anul politic 2014, fără îndoială, a fost unul extrem de complicat și nu doar din cauza alegerilor parlamentare din 30 noiembrie 2014. Totodată, acest an a fost poate cel mai important din scurta istorie a statului independent Republica Moldova, căci anume în 2014 țara noastră a devenit membru asociat al Uniunii Europene, a obținut regim liberalizat de vize cu UE și a purces la crearea Zonei de liber schimb cu Uniunea Europeană.

Toate aceste evenimente și-au spus cuvîntul la scara întregii societăți, mobilizîndu-i atît pe adepții integrării europene a Republicii Moldova, cît și pe adepții integrării euro-asiatice. Și, în timp ce primii strîngeau rîndurile fiind conștienți de șansa istorică pe care o are Republica Moldova, cei din a doua categorie au făcut mai multe tentative de a demonstra că ei văd viitorul Moldovei în structurile euro-asiatice.

Pe fonul acestei stări de spirit, în luna februarie în autonomia găgăuză au fost organizate două referendumuri, nerecunoscute de către autoritățile de la Chișinău. Astfel, majoritatea participanților la aceste referendumuri au optat pentru integrarea euro-asiatică a Republicii Moldova, dar și pentru dreptul Găgăuziei de a-și decide soarta de sine stătător în cazul în care Republica Moldova își va pierde suveranitatea.

Aceste două referendumuri au avut un efect destul de mare și un impact semnificativ asupra altor regiuni ale țării. Astfel, la un moment dat și locuitorii din raionul Taraclia inițiaseră consultări publice, care, de către unii analiști, au fost calificate drept un semnal îngrijorător, o tendință deloc bună din punctul de vedere al stabilității în sudul țării. În paralel, inițiative similare începuseră să fie auzite și în alte localități din nordul țării, în special în cele populate compact de vorbitori de limbă rusă. Acestea însă nu și-au găsit continuarea practică și situația treptat a revenit la normal.

În aprilie Moldova obținea deja regim liberalizat de vize, iar în iunie semna Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană. Aceste două evenimente importante au avut un impact major asupra electoratului pro-european, consolidînd pozițiile unor formațiuni exponente ale acestui segment. Dar, totodată, respectivele evenimente au mobilizat și partidele pro-Est. În special, în acest sens merită menționat efortul depus constant de Partidul Socialiștilor, care, pe fonul crizei interne din PCRM și a pasivității accentuate a acestui partid, a reușit destul de rapid să devină cel mai vizibil exponent al electoratului pro-Est. De asemenea, la acest capitol merită menționate și tentativele repetate făcute de către omul de afaceri Renato Usatîi în vederea consolidării unei forțe politice pro-Est. În final, după două încercări eșuate, lui i-a reușit acest lucru prin intermediul partidului „Patria”.

În alegeri, socialiștii și partidul „Patria” s-au manifestat destul de activ, reușind să ocupe importante nișe electorale și demonstrînd că pe stînga eșichierului politic are loc un schimb de generații, o reîmpărțire a sferelor de influență. Iar primul semnal că ceva se întîmplă pe stînga eșichierului politic a venit cu cîteva luni înainte de începerea campaniei electorale. Atunci, decizia ideologului Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM), Mark Tkaciuk de a renunța la mandatul de deputat i-a luat prin surprindere pe mulți, fiind, totodată, o dovadă că vor urma și alte evenimente nu mai puțin importante. Și, într-adevăr, deja în luna iunie, la plenara Comitetului Central al PCRM, mai mulți activiști de bază (considerați apropiați ai lui Mark Tkaciuk) au fost excluși din organele de conducere. După aceasta, PCRM și-a schimbat radical politica, devenind mai puțin agresiv și promovînd chiar unele mesaje catalogate de către analiști ca fiind favorabile integrării europene a Republicii Moldova.

Această schimbare de macaz s-a dovedit a fi ulterior păguboasă pentru PCRM, care a pierdut practic jumătate din numărul de mandate de deputat în Parlament. În schimb, situația respectivă i-a avantajat enorm pe socialiști și pe cei din Partidul „Patria”. Către startul campaniei electorale, aceste formațiuni erau deja tratate cu șanse reale nu doar de a trece în Parlament, ci și de a juca un rol important în evenimentele de după alegeri.

Această stare de lucruri pe stînga eșichierului politic a fost tratată cu maximă seriozitate de către partidele pro-europene. Înțelegînd că orice dispută între ele doar va consolida pozițiile stîngii, formațiunile pro-europene au refuzat la atacurile reciproce și, mai mult ca atît, au făcut front comun împotriva partidelor de stînga. De asemenea, partidele pro-europene și-au coordonat destul de bine acțiunile și pe un alt front destul de important – sensibilizarea societății asupra importanței alegerilor prin prisma evenimentelor din Ucraina. În rezultat, partidele pro-europene au reușit să se poziționeze ca promotoare ale păcii și ca unici garanți ai dezvoltării stabile a țării din continuare. Iar decizia instanței de judecată de a exclude Partidul „Patria” din alegeri le-a căzut cum nu se poate mai bine forțelor de la guvernare, ajutîndu-le să obțină mai mult de jumătate din mandatele de deputat.

Desigur, acestea au fost avantajate și de alte circumstanțe cum ar fi: lipsa unei alternative reale pe segmentul de centru-dreapta al eșichierului politic, fărîmițarea excesivă a spectrului politic de stînga (aici merită menționat rolul jucat de Partidul Comuniștilor Reformatori și de blocul electoral „Alegerea Moldovei – Uniunea Vamală”), controlul aproape total asupra resurselor financiare, media, umane și administrative etc.

În general, campania electorală a fost mult mai calmă decît anticipau analiștii și, în linii mari, a permis partidelor să-și implementeze strategiile, să-și promoveze mesajele, iar oamenilor să poată face o alegere în cunoștință de cauză. La fel de calmă a fost și perioada de după alegeri, chiar dacă mulți se așteptau la proteste sau alte acțiuni stradale, inclusiv cu tentă violentă.

Unii analiști cred că evitarea tensiunilor în timpul campaniei electorale și evitarea repetării scenariului ucrainean în Moldova imediat după alegeri au fost posibile grație măsurilor operative ale organelor abilitate, îndreptate spre zădărnicirea planurilor unor activiști considerați extremiști. Dar, trebuie de menționat că există și opinia precum că aceleași acțiuni ale organelor abilitate au fost parte a unui scenariu de manipulare în masă a cetățenilor. Timpul va arăta care dintre aceste opinii e adevărată. La moment, putem doar menționa că acest an important și destul de dificil se încheie într-o atmosferă calmă, ceea ce ne face să privim cu mai multă încredere în viitor.

Dumitru Spătaru