În premieră absolută pentru Moldova, pe site-ul Curţii Supreme de Justiţie (CSJ) a fost publicat un amplu raport care arată cu ce s-a ocupat această importantă instituţie de stat în ultimii patru ani. Dat fiind interesul existent în ultima vreme faţă de activitatea CSJ, am decis să publicăm acest document integral, lăsînd concluziile la latitudinea vizitatorilor noştri.

Curtea Supremă de Justiţie după patru ani de evoluţie şi schimbări. Realizări, deficienţe şi perspective.

În conformitate cu art. 1 alin. (2) din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, Curtea este instanţa judecătorească supremă, care asigură aplicarea corectă şi uniformă a legislaţiei de către toate instanţele judecătoreşti, soluţionarea litigiilor apărute în cadrul aplicării legilor, garantează responsabilitatea statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat.

După cum rezultă din jurisprudenţa notorie a Curţii Europene pentru Drepturile Omului, divergenţele de jurisprudenţă constituie, prin natură, consecinţa inerentă a oricărui sistem judiciar, care se bazează pe un ansamblu de instanţe de fond, având autoritate asupra competenţei lor teritoriale. Rolul instanţei judecătoreşti supreme este tocmai acela de a reglementa aceste contradicţii ale jurisprudenţei.

E de menţionat faptul că Curtea Supremă de Justiţie se confrunta frecvent cu astfel decontradicţii judiciare. O atare situaţie, fiind tolerată în cadrul celei mai înalte autorităţi judiciare din ţară, a fost în sine contrară principiului siguranţei publice – unul din elementele fundamentale ale statului de drept.

Preluând argumentarea Curţii Europene, trebuie să menţionăm faptul că, în loc să-şi îndeplinească rolul său stabilind o interpretare de urmat, Curtea Supremă de Justiţie se transformase, un timp, ea însăşi sursa nesiguranţei juridice, diminuând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar.

În aşa mod, edificarea unui mecanism eficient de creare şi menţinere a practicii judiciare unitare, atât în cadrul instanţei judecătoreşti supreme, cât şi în instanţele inferioare, a devenit principalul scop al activităţii Curţii Supreme de Justiţie.

Întru realizarea rezultatelor propuse, a fost nevoie de a susţine o dinamică suplimentară pentru mecanismele deja existente de unificare a practicii judiciare, dar şi de a crea altele noi. De asemenea, a fost necesar de a întreprinde anumite modificări instituţionale ale Curţii Supreme de Justiţie.

MECANISME NOI DE UNIFICARE A PRACTICII JUDICIARE

La începutul anului 2012, singurul mecanism extrajudiciar de unificare a practicii judiciare îl reprezentau hotărârile explicative ale Plenului Curţii Supreme de Justiţie. S-a constatat însă că acesta nu oferea posibilitatea de a reacţiona rapid la evoluţiile jurisprudenţei naţionale, deoarece, tradiţional, hotărârile explicative se elaborau pe parcursul a 1-2 ani şi abordau un spectru prea larg de inadvertenţe. Devenise incontestabil faptul că problemele de jurisprudenţă pot fi rezolvate eficient, doar prin metode aplicabile prompte şi exacte.

Avizul consultativ al Plenului CSJ

Astfel, pentru consolidarea mecanismelor de unificare a practicii judiciare, la propunerea preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, pe data de 05.07.2012, Parlamentul a adoptat modificările la Codul de procedură civilă ce țin de adoptarea avizelor consultative în cauze civile. În special, art.122 Cod de procedură civilă prevede că dacă în procesul judecării pricinii într-o instanţă de judecată se atestă dificultăţi la aplicarea corectă a normelor de drept material sau procedural, instanţa de judecată solicită Plenului Curţii Supreme de Justiţie, din oficiu sau la cererea participanţilor la proces, să emită un aviz consultativ cu privire la modul de punere în aplicare a legii.
Până la 01.03.2016, Plenul Curţii Supreme de Justiţie a adoptat 36 de avize consultative. Acestea sunt publicate pe pagina web a Curţii Supreme de Justiţie.

Recursul în interesul legii

La propunerea conducerii Curţii Supreme de Justiţie, un nou mecanism de unificare a practicii judiciare a fost prevăzut şi în Codul de procedură penală – recursul în interesul legii, acesta constituind calea extraordinară de atac, prin care se asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii penale şi de procedură penală pe întreg teritoriul ţării. Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, Preşedintele Colegiului Penal al Curţii Supreme de Justiţie, Procurorul General sau Preşedintele Uniunii Avocaţilor poate să ceară Colegiului Penal al Curţii Supreme de Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti, învestite cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă. Decizia pronunţată în interesul legii este obligatorie din ziua pronunţării şi nu are efect asupra cauzelor deja soluţionate printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Toate deciziile pronunţate în interesul legii sunt publicate pe pagina web a instanţei.

Recomandări cu privire la aplicarea legislaţiei

Începând cu anul 2012, conducerea Curţii a propus Colegiilor să iniţieze difuzarearecomandărilor cu privire la aplicarea legislaţiei, având drept obiectiv eradicarea cazurilor de jurisprudenţă neunitară în cadrul primelor instanţe şi instanţelor de apel, în special la examinarea litigiilor în care urmează a fi aplicată legislaţia nouă sau la examinarea litigiilor cu privire la care nu există o practică judiciară a Curţii Supreme de Justiţie.
Recomandările menţionate, de regulă, sunt elaborate în colaborare cu reprezentanții mediului academic şi sunt aduse la cunoştinţa instanţelor judecătoreşti, prin publicare, pe pagina electronică a Curţii Supreme de Justiţie.
Începând cu anul 2012, Colegiile Curţii au elaborat 88 de recomandări cu privire la aplicarea legislaţiei.
Nemijlocit, în baza recomandărilor cu privire la aplicarea legislaţiei, au fost remediate cele mai grave deficienţe de jurisprudenţă, la nivelul Judecătoriilor şi Curţilor de Apel, iar o serie de litigii, datorită practicii judiciare previzibile şi coerente, în principiu, au dispărut de pe rolul instanţelor judecătoreşti.
E de remarcat faptul că, din cauza anumitor acte normative care nu corespundeau cerinţelor de claritate şi previzibilitate, într-o serie de litigii, jurisprudenţa nu a putut fi unificată chiar şi în interiorul Curţii Supreme de Justiţie.

SCHIMBĂRI INSTITUŢIONLE, ORGANIZATORICE ŞI DE PROCEDURĂ

Noua componenţă a Curţii Supreme de Justiţie

La iniţiativa Preşedintelui Curţii, prin Legea pentru completarea şi modificarea unor acte legislative nr. 155 din 05.07.2012, numărul de judecători în cadrul CSJ,  a fost redus de la 49 la 33 de magistraţi.

În acelaşi timp, reducerea numărului de judecători a fost urmată de majorarea, de la unu la trei unități, a  numărului de asistenți pentru fiecare judecător al Curții Supreme de Justiție.

Optimizarea numărului de judecători şi asistenţi judiciari, după modalitatea menţionatăsupra, a fost efectuată din motiv că întemeierea şi menţinerea practicii judiciare este eficientă şi mai uşor de realizat de un corp judecătoresc restrâns şi responsabil de sarcinile care-i revin în domeniul respectiv.

Problemele care puteau apărea din cauza creşterii sarcinii de lucru, ca urmare a reducerii numărului de judecători, au fost înlăturate, prin suplimentarea numărului de asistenţi. Astfel, în anul 2012, Curtea e examinat 10 029 de dosare, dintre care 7427 – civile, iar 2247 – penale. După reducerea numărului de judecători, în 2013, au fost examinate 11 044 de dosare (8943 – civile şi 2097 – penale), în 2014, au fost examinate 12 398 de dosare (9534 – civile şi 2864 – penale), iar în 2015 au fost examinate 11 109 de dosare (8798 – civile şi 2311 – penale).

Examinarea recursurilor preponderent în procedura scrisă

În acelaşi timp, Parlamentul a acceptat şi propunerile conducerii Curţii cu privire la modificarea codului de procedură civilă şi codului de procedură penală, la capitolul ce ține de judecarea recursului, fără participarea părților.

Modificările legislative expuse, în complex, au permis concentrarea activităţii judecătorilor doar asupra problemelor de drept şi de unificare a practicii judiciare. Complementar, acestea au condus la diminuarea numărului de ședințe judiciare amânate și la reducerea termenului de judecare a cauzelor de către Curtea Supremă de Justiție.

Alte schimbări instituţionale, de procedură şi organizaţionale

În dimensiunea unor reforme instituționale realizate pentru întregul sistem judecătoresc, Curtea Supremă de Justiție a propus, iar Parlamentul a adoptat unele amendamente la „Legea cu privire la organizarea judecătorească”.
Amendamentele cuprindeau reglementări clare, cu referire la structura instanţelor judecătoreşti naţionale, personalul şi salarizarea secretariatului instanţei judecătoreşti. Grație acestor modificări, unele categorii ale personalului angajat au căpătat statutul de funcționari publici și un salariu, pe măsura eforturilor depuse.
Prin aceleaşi propuneri legislative, acceptate de legislativ, s-a stabilit că fiecare judecător din instanțele raionale/de sector și de la curţile de apel este asistat în activitatea sa de un asistent judiciar, cu statut de funcţionar public.
Modificările legislative menţionate au avut drept obiectiv scutirea judecătorului de problemele organizatorice nefirești și concentrarea eforturilor magistraţilor, în scopul realizării sarcinii primordiale, și anume, cea de înfăptuire a actului de justiție de înaltă calitate.

Este de remarcat, de asemenea că, la propunerea preşedintelui Mihai Poalelungi, în Codul de procedură civilă au fost incluse şi prevederile ce țin de redactarea hotărârilor. Astfel, în prezent, hotărârile se redactează integral, numai dacă urmează să fie executate pe teritoriul altui stat, dacă se atacă fie cu apel sau recurs ori, după caz, atunci când redactarea integrală a hotărârii o solicită una dintre părți. Aceste modificări cu caracter procesual permit judecătorilor să se concentreze asupra motivării hotărârilor pronunţate în litigii cu adevărat complicate şi care prezintă interes atât pentru jurisprudenţă, cât şi pentru justiţiabili.

Repartizarea aleatorie a dosarelor şi înregistrarea audio a şedinţelor de judecată

În conformitate cu art. 61 din Legea privind organizarea judecătorească, activitatea de judecare a cauzelor se desfăşoară cu respectarea principiului distribuirii aleatorii a dosarelor, prin intermediul programului electronic de gestionare a dosarelor.

Aceiaşi lege, de rând cu codurile de procedură civilă şi penală, mai stabileşte că şedinţele de judecată se înregistrează, prin utilizarea mijloacelor tehnice audio.

Prevederile legale despre repartizarea aleatorie a dosarelor şi înregistrarea audio a şedinţelor de judecată, de fapt, din normele imperative se transformaseră doar într-un deziderat sau scop, cu o perspectivă de realizare absolut incertă.
Preşedintele Curţii, dl Mihai Poalelungi, primind mandatul din partea colegilor din Consiliul Superior al Magistraturii de a fi responsabil pentru redresarea situaţiei menţionate şi având sprijinul plenar ar partenerilor de dezvoltare, a întreprins toate măsurile organizatorice necesare, astfel încât, începând cu anul 2014, toate dosarele din instanţele judecătoreşti naţionale să fie repartizate aleatoriu, iar toate şedinţele judiciare să fie înregistrate audio.

Majorarea salariilor judecătorilor

Pe parcursul mai multor ani, la rezolvarea problemelor cu care s-a confruntat sistemul judecătoresc, s-a pus accentul pe organizarea instanţelor judecătoreşti, schimbarea competenţei acestora, responsabilizarea disciplinară a magistraţilor, modificarea condiţiilor de accedere în funcţie etc.

În acelaşi timp, clasa politică nu a dorit să realizeze faptul că justiţia este nu doar una din puterile în stat ce trebuie abordată depersonalizat şi abstract, dar mai reprezintă şi un serviciu social de o deosebită importanţă şi complexitate, prestat prin intermediul judecătorilor. Or, justiţia este concepută de oameni şi înfăptuită de oameni şi pentru oameni. Prin urmare, ca şi orice alt serviciu ce trebuie oferit cu profesionalism, integritate şi dedicaţie, munca judecătorului necesită a fi remunerată pe potriva eforturilor depuse, într-un stat democratic.

Reieşind din motivele expuse,în anul 2012, conducerea Curţii Supreme de Justiţie a decis să pregătească un proiect de lege, care prevedea majorarea substanţială a salariilor judecătorilor şi funcţionarilor din sistemul judecătoresc şi Curţii Constituţionale.

Deşi Curtea nu are dreptul la iniţiativă legislativă, documentul a fost pe larg dezbătut public, iar, într-o perioadă redusă de timp, după unele ajustări, a fost propus de Preşedintele Republicii Moldova şi votat în Parlament.

Pagina web –www.csj.md

În scopul îmbunătăţirii accesului la jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie, dar nemijlocit şi întru promovarea acesteia, a fost elaborată o nouă pagină web– www.csj.md.

Site-ul dispune de motoare de căutare atât la compartimentul  „jurisprudenţă”, cât şi la compartimentele „şedinţe de judecată”, „unificarea practicii judiciare”, „lista cererilor aflate pe rolul Curţii Supreme de Justiţie”etc.
Accesând compartimentul respectiv, utilizatorul poate căuta deciziile, în dependenţă de„numărul dosarului”, „data pronunţării deciziei”, „părţile dosarului”, „obiectul litigiului”, „problema de drept”, „procedura de examinare a cauzei”.

Fiind consecventă în efortul de creare a practicii judiciare unitare coerente şi clare, Curtea Supremă de Justiţie a continuat să-şi dezvolte mecanismele care permit asigurarea unui nivel mai înalt de transparenţă în activitate, prin facilitarea accesului justiţiabililor şi reprezentanţilor mediului juridic la jurisprudenţa naţională şi cea internaţională.

Astfel, a fost elaborat un mecanism de identificare rapidă a deciziilor judecătoreşti naţionale –„Sistemul de căutare analitică a jurisprudenţei CSJ” şi a hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) –„Indici de căutare a jurisprudenţei CEDO”.

Valoarea adăugată a noului motor de căutare constă în posibilitatea găsirii unei hotărâri din cele cca 80 de mii, emise de CSJ în perioada 2008 – 2015, după oricare element textual utilizat în conţinutul său. Sistemul de căutare analitică a jurisprudenţei CSJ îl complementează pe cel clasic şi funcţionează nu doar după criteriile de căutare prestabilite de angajaţii CSJ (numărul dosarului, data pronunţării, părţile dosarului, obiectul litigiului, infracţiunea, problema de drept, procedura examinării), dar şi după orice cuvânt sau sintagmă, utilizate în deciziile instanţei. Sistemul permite utilizatorului să obţină posibilităţi nelimitate de studiere a jurisprudenţei Curţii.

La rândul său, „Indicii de căutare a jurisprudenţei CEDO” reprezintă un compendiu analitic susceptibil să ofere oricărui interesat o pistă facilă de găsire a celor mai importante hotărâri CEDO, considerate hotărâri de precedent. Cercetarea poate fi operară după articol, domeniu şi indicii tematici care constituie esenţa hotărârii. Fiecare indice identificat face trimitere la denumirea speţei, data adoptării şi textul propriu-zis al hotărârii Curţii Europene, după caz, în patru limbi: română, rusă, engleză şi franceză. Compendiul conţine trimiteri la toate hotărârile CEDO împotriva Moldovei şi este actualizat, în baza adoptării noilor acte, din partea jurisdicţiei de la Strasbourg.

Drept consecinţă, vizitatorii paginii electronice au acces la o bază de date complexă şi exhaustivă, care reflectă toate aspectele activităţii Curţii Supreme de Justiţie. Sistemul performant de căutare a înlesnit la maxim accesul la informaţie atât al justiţiabililor, cât şi al reprezentaţilor mediului juridic sau academic.

Publicaţii şi materiale didactice

În perioada ultimilor patru ani, la Curtea Supremă de Justiţie au fost elaborate şi publicate următoarele lucrări:
„Manualul judecătorului pentru cauze civile”, Ediţia a II-a, 2013;
„Manualul judecătorului pentru cauze penale”, Ediţia, 2013;
„Modele de acte judecătoreşti. Procedura civilă”, Ediţia a III-a, 2014;
„Modele de acte procedurale în procesul penal”,Ediţia, 2015.

La elaborarea „Manualului judecătorului pentru cauze civile”, expus pe 1200 de file, au participat 45 de autori, reprezentanţi ai corpului judecătoresc şi mediului academic, fiind recomandat de către Plenul Curţii Supreme de Justiţie, Consiliul Superior al Magistraturii şi Consiliul Facultăţii de Drept a Universităţii de Stat din Moldova.
Ediţia, 2013 a „Manualului judecătorului pentru cauze penale” a apărut, cu suportul financiar al Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, precum şi cu concursul Asociaţiei Judecătorilor din Republica Moldova. Manualul a fost elaborat, cu susţinerea Asociaţiei Judecătorilor din Republica Moldova, a Facultăţii de Drept a Universităţii de Stat din Moldova şi a Universităţii de Studii Europene din Moldova.

Lucrarea a fost recomandată de Plenul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, de Consiliul Superior al Magistraturii din Republica Moldova, de Consiliul Facultăţii de Drept a USM şi de Senatul USEM.

Ediţia a III-a, 2014 – „Modelele de acte judecătoreşti, Procedura civilă” – a fost lansată de Curtea Supremă de Justiţie, în parteneriat cu Catedra Drept Procesual Civil, Facultatea de Drept, Universitatea de Stat din Moldova, susţinuţi de Asociaţia Judecătorilor din Republica Moldova şi Ministerul Justiţiei.

Implicarea activă a mediului academic a avut drept scop să uniformizeze practica de perfectare a actelor de procedură civilă, întocmite de către magistraţi, nediminuând eforturile depuse ale acestora.

Cu ajutorul profesorilor universitari, au fost selectate şi ajustate la noile reglementări încheierile, ordonanţele, hotărârile şi deciziile judecătoreşti.

Culegerea „Modele de acte procedurale în procesul penal”, de asemenea, a fost elaborată la propunerea Președintelui Curţii Supreme de Justiţie, cu susţinerea Asociaţiei Judecătorilor din Republica Moldova, a Ministerului Justiţiei și a mediului academic din cadrul Universităţii de Stat din Moldova, al Universităţii de Studii Europene din Moldova, al Universităţii Libere Internaţionale din Moldova și al Academiei de Poliție „Ștefan cel Mare”.

Lucrarea a fost recomandată pentru publicare de către Consiliul Superior al Magistraturii, Consiliul Profesoral al Facultăţii de Drept a Universităţii de Stat din Moldova, Senatul Universităţii de Studii Europene din Moldova, Senatul Universităţii Libere Internaţionale din Moldova și Senatul Academiei de Poliție „Ștefan cel Mare”.
În anul 2014, judecătorii Curţii au participat la elaborarea Ghidului cu privire la aplicarea pedepsei.
Toate materiale didactice menţionate pot fi accesate pe site-ul www.csj.md, la compartimentul „publicaţii”, sub compartimentul „biblioteca CSJ”.

Sesizări la Curtea Constituţională

În perioada de referinţă, pentru consolidarea garanţiilor de independenţă a sistemului judecătoresc, Curtea Supremă de Justiţie a intervenit cu mai multe sesizări la Curtea Constituţională. În consecinţă, Înaltul For Constituţional a pronunţat câteva hotărâri de o importanţă esenţială pentru funcţionarea justiţiei într-un stat de drept.

La 07.09.2012, Curtea Supremă de Justiţie a sesizat Curtea Constituţională cu privire la amendamentele legislative despre „imunitatea judecătorilor”.

Prin Hotărârea din 05.09.2013, Curtea Constituţională a respins sesizarea Curţii Supreme de Justiţie, în partea ce ţine de excluderea acordului Consiliului Superior al Magistraturii pentru pornirea urmăririi penale, în privinţa judecătorilor, în cazul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 324 şi art. 326 din Codul penal. Astfel, Curtea a recunoscut constituţională sintagma „În cazul săvârşirii de către judecător a infracţiunilor specificate la art. 324 şi art. 326 ale Codului penal al Republicii Moldova, acordul Consiliului Superior al Magistraturii pentru pornirea urmăririi penale nu este necesar.” din art. 19 alin. (4) din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, în redacţia Legii nr. 153 din 5 iulie 2012 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.

Prin aceiaşi Hotărâre, Curtea a admis sesizarea în partea ce ţine de excluderea acordului Consiliului Superior al Magistraturii pentru reţinerea, aducerea silită şi perchiziţionarea judecătorului, în cazul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 324 şi art. 326 din Codul penal, până la pornirea urmăririi penale de către Procurorul General. De asemenea, Curtea a admis sesizarea în partea ce ţine de excluderea prevederii privind aplicarea sancţiunilor contravenţionale faţă de judecători, numai de către instanţa de judecată, cu acordul Consiliului Superior al Magistraturii. Astfel, Curtea a declarat neconstituţională sintagma „şi în cazul infracţiunilor specificate la art. 324 şi art. 326 ale Codului penal al Republicii Moldova.” din art. 19 alin. (5) din Legea  nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, în redacţia Legii nr. 153 din 5 iulie 2012 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative. La fel, Curtea a declaratneconstituţional Art. II pct. 13 alin. 3 din Legea   nr. 153 din 5 iulie 2012 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.

Prin Hotărârea din 10.09.2013, Curtea Constituţională a admis sesizarea Curţii Supreme de Justiţie pentru controlul constituţionalităţii prevederilor legale, care stabilesc gradele de salarizare diferite, pentru aceleaşi categorii de funcţii publice din cadrul instanţelor judecătoreşti, comparativ cu cele ale funcţionarilor, care activează în serviciul puterilor executive şi legislative.

La 17.09.2013, Curtea Constituţională a admis, parţial, sesizarea Curţii Supreme de Justiţie şi a declarat neconstituţionale prevederile legale despre examinarea petiţiilor anonime.

La 10.10.2013, Curtea Constituţională a examinat sesizarea Plenului Curţii Supreme de Justiţie referitor la interpretarea art. 140 alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova.

Curtea Constituţională, dezvoltând norma constituţională, prin hotărârea de astăzi, indică expres că „în cazul declarării neconstituţionalităţii unor norme/acte, până la operarea modificărilor de rigoare de către autoritatea emitentă, urmează să se aplice normele/actele anterioare declarării neconstituţionalităţii..”, operându-se o menţiune corespunzătoare în textul actului de bază, în sensul revigorării textului normelor/actelor anterioare declarării neconstituţionalităţii.

Această Hotărâre a Curţii Constituţionale, confirmă opinia Curţii Supreme de Justiţie, exprimată şi în Avizul Consultativ al Plenului Curţii cu privire la modul de punere în aplicare a Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156 din 14.10.1998 şi a art. 32 alin. (1) din Legea cu privire la statutul judecătorului, în ceea ce priveşte modalitatea de calcul a pensiei judecătorului, adoptat la 10 iunie 2013.

Prin Hotărârea din 13.11.2014, Curtea Constituţională a hotărât a admite, parţial, sesizarea Curţii Supreme de Justiţie privind controlul constituţionalităţii unor prevederi legale, referitoare la imunitatea judecătorilor.
Drept consecinţă, continuă să nu fie necesară obţinerea acordului Consiliului Superior al Magistraturii pentru pornirea de către Procurorul General a urmăririi penale împotriva judecătorilor, care au săvârşit infracţiuni specificate la articolele 243 (spălarea banilor), 324 (corupere pasivă), 326 (trafic de influenţă), 3302 (îmbogăţire ilicită) din Codul penal.

În acelaşi timp, cu excepţia infracţiunilor flagrante, judecătorul poate fi reţinut, supus aducerii silite şi percheziţionat, doar după începerea urmăririi penale şi nu după începerea procesului penal.

Din dispozitivul hotărârii CC mai rezultă că judecătorii nu pot fi traşi la răspundere contravenţională, fără acordul CSM, iar judecătorul reţinut în cazul în care este bănuit că a săvârşit o contravenţie administrativă, urmează a fi eliberat imediat după identificare.

La 06.11.2014, Curtea Constituţională a examinat constituţionalitatea prevederilor Legii nr. 146 din 17.07.2014 pentru modificarea unor acte legislative (Monitorul Oficial nr. 256-260/577 din 29.08.2014), în partea ce se referă la diminuarea cu 11% a salariului judecătorilor, precum şi cele cu privire la stabilirea salariilor funcţionarilor publici din justiţie într-un cuantum mai mic, comparativ cu cele stabilite pentru funcţionarii publici, care asigură activitatea puterilor legislative şi executive.

Astfel, Parlamentul a fost obligat să modifice salariile funcţionarilor publici din CSJ, CSM şi Curtea Constituţională, care deţin funcţii de şef Secţie, şef Secţie în cadrul Direcţiei (asistent judiciar), şef Serviciu, Consultant principal, Consultant superior, astfel încât acestea să nu fie mai mici decât cele prevăzute pentru funcţii similare în Parlament sau Guvern.

La fel, legislativul a fost obligat să modifice salariile funcţionarilor publici din Curţile de apel care deţin funcţii de şef Direcţie, şef Secţie, şef Secţie în cadrul Direcţiei (asistent judiciar), şef Serviciu, specialist principal, astfel încât acestea să nu fie mai mici decât cele prevăzute pentru funcţii similare în ministere.

De asemenea, executivul şi legislativul sunt obligate să întreprindă măsurile necesare, în vederea alocării mijloacelor financiare, pentru achitarea recalculărilor la salariu, angajaţilor din justiţie, menţionaţi în Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 24 din 10.09.2013, recalculările urmând a fi efectuate, începând cu 10.09.2013. Din hotărârea Curţii mai rezultă că, în cazul în care modificarea modalităţii de calculare a salariului judecătorilor (în speţă criteriul salariului mediu prognozat pentru anul viitor a fost schimbat cu criteriul salariului mediu real realizat pe economie în anul precedent) va conduce la diminuarea acestuia, atunci diminuarea va fi compensată astfel, încât veniturile salariale să nu ateste descreştere. Altfel spus, dacă salariul mediu realizat pe economie, în anul 2014, va fi mai mic decât cel prognozat de Guvern pentru anul 2014, salarizarea judecătorilor, începând cu luna aprilie 2015 (art. 10 lit. (b) din Legea privind salarizarea judecătorilor), se va efectua reieşind din salariul prognozat pentru anul 2014.

La 09.02.2016, Curtea Constituţională, examinând sesizarea Curţii Supreme de Justiţie, prin Hotărârea nr. 2, calificată ca fiind cea mai importantă în istoria jurisprudenţei constituţionale, a statuat că, în cazul existenţei incertitudinii privind constituţionalitatea legilor, hotărârilor Parlamentului, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, ce urmează a fi aplicate la soluţionarea unei cauze aflate pe rolul său, instanța de judecată este obligată să sesizeze Curtea Constituţională. Excepția de neconstituţionalitate poate fi ridicată în faţa instanţei de judecată de către oricare dintre părți sau reprezentantul acesteia, precum şi de către instanţa de judecată din oficiu. Sesizarea privind controlul constituţionalităţii unor norme ce urmează a fi aplicate la soluţionarea unei cauze se prezintă direct Curţii Constituţionale de către judecătorii/completele de judecată din cadrul Curții Supreme de Justiție, curților de apel și judecătoriilor, pe rolul cărora se află cauza.

CENTRUL DE REFORMĂ ÎN SISTEMUL JUDECĂTORESC

În anul 2015, a fost constituit Centrul pentru Reformă în Sistemul Judecătoresc, acesta fiind compus din mai mulţi judecători, reprezentanţi ai instanţelor de toate nivelurile şi are drept obiectiv accelerarea reformei în cadrul sistemului judecătoresc.

Ideea creării Centrului a fost lansată de către preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, Mihai Poalelungi, la Adunarea Generală a Judecătorilor, desfășurată la 13 martie 2015, fiind prezentate mai multe propuneri de modificare a legislației, care să aducă un plus de eficiență, responsabilitate și transparență în actul de justiție, dar și să sporească integritatea în rândul judecătorilor.

Elementul de noutate al înființării Centrului pentru Reformă în Sistemul Judecătoresc este conlucrarea proactivă dintre judecători, organizații neguvernamentale și cetățeni, pentru realizarea unei justiții corecte, transparente și în consonanță cu nevoile societății.

Centrul pentru Reformă în Sistemul Judecătoresc este susținut de către Consiliul Superior al Magistraturii și Curtea Supremă de Justiție, INJ, având suportul tehnic al Proiectului Uniunii Europene „ATRECO – Sporirea Eficienței, responsabilității și transparenței în cadrul instanțelor de judecată din Moldova”.

Pe data de 19.06.2015, CRSJ a lansat pentru dezbateri publice următoarele propuneri legislative cu privire la:
1.      Diminuarea garanţiilor de imunitate a judecătorilor;
2.      Crearea Judecătoriei Anticorupţie;
3.      Crearea unui Colegiu Anticorupţie la Curtea de Apel Chişinău şi a unui complet specializat la CSJ;
4.      Reorganizarea Curţii Supreme de Justiţie, astfel încât jumătate din magistraţi să fie numiţi din rândul judecătorilor de carieră, iar jumătate din mediul academic, al avocaţilor şi al societăţii civile;
5.      Reorganizarea Curţii de Apel Chişinău şi crearea în limitele personalului şi competenţelor existente a două Curţi de Apel separate pentru mun. Chişinău şi, respectiv, pentru raioanele din centrul ţării;
6.      Majorarea numărului de inspectori judecătoreşti de la 5 la 15, cu asistarea acestora de către funcţionari publici. Selectarea majorităţii inspectorilor judiciari din societatea civilă;
7.      Învestirea CSM cu dreptul de a verifica averile judecătorilor, fără a prejudicia competenţele CNI. În cazul în care judecătorul nu va putea motiva legalitatea dobândirii bunurilor, acesta urmează să fie eliberat pentru lipsă de integritate;
8.      Transferul Departamentului de Administrare Judecătorească de la Ministerul Justiţiei la Consiliul Superior al Magistraturii;
9.      Reglementarea prin lege a posibilităţii încadrării în statele INJ a formatorilor din rândul magistraţilor din UE;
10.     Crearea, în cadrul Parlamentului, a unei Comisii permanente pentru supravegherea executării hotărârilor judecătoreşti;
11.     Achitarea taxei de stat, doar după terminarea procesului, de la partea care l-a pierdut;
12.     Stabilirea termenelor de examinare a cauzelor penale şi civile – de 6 luni pentru prima instanţă şi de câte 3 luni pentru instanţa de apel şi recurs;
13.     Modificarea Codurilor de procedură penală şi civilă, astfel încât, în cauze mai puţin complicate, să existe doar o singură cale de atac;
14.     Instituirea medierii obligatorii, în cauzele civile, în primele instanţe.

La fel, au fost propuse un şir de amendamente complexe la codurile de procedură civilă şi penală, în scopul eficientizării actului de justiţie, acordării judecătorului unui rol activ în desfăşurarea procesului, reducerii timpului de justiţie şi disciplinării participanţilor la proces.

În prezent, o parte din propunerile Centrului deja au fost preluate de Ministerul Justiţiei, în calitate de iniţiative legislative, fiind supuse procesului de avizare, iar altă parte sunt dezbătute în cadrul unui grup de lucru format de Preşedintele Parlamentului Republicii Moldova, pentru a fi prezentate spre votare forului legislativ.

CONCLUZII

Considerăm că realizările de până acuma reprezintă un valoros început pentru reformele demarate în justiţie. Convingerea, cu care sunt susţinute evoluţiile sus-menţionate, se întemeiază şi de datele statistice judiciare.

Astfel, schimbările de esenţă în activitatea sistemului judecătoresc deja sunt remarcate în jurisprudenţa şi statistica CEDO. Spre exemplu, în anul 2011, pe rolul Curţii de la Strasbourg se aflau 4261 de cereri împotriva Republicii Moldova, iar la începutul anului 2015, numărul lor s-a redus la 1104 cereri. În aceiaşi perioadă, procentajul cererilor declarate admisibile de către CEDO s-a diminuat de la 28-32% la 1,84%, cu o tendinţă de descreştere stabilă.
Relevant este şi faptul că violările Convenţiei stabilite de Curtea Europeană, în prezent, se referă, preponderent, nu la justiţie, dar la activitatea altor organe ale statului. Şi mai puţine sunt condamnările generate de jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie.

Potrivit raportului anual al Agentului Guvernamental pentru anul 2014, din punct de vedere statistic, problemele comunicate Guvernului, în anul 2014, cu care s-au adresat reclamanții și care au ajuns în atenția Curții Europene, relevă existența unor cazuri izolate sau relativ noi pentru jurisprudența în spețele împotriva Republicii Moldova și care nu relevă o tendință crescândă ori existența anumitor probleme structurale. Printre acestea se regăsesc:
–    decesul în custodia autorităților și investigația acestuia. Suspiciuni cu privire la rele tratamente;
–    decesul persoanei în circumstanțe suspecte și obligația pozitivă de a investiga cazul;
– imixtiunea în bună posesie a companiei reclamante aplicată printr-o sarcină excesivă, prin ordonarea exploatării resurselor naturale din vecinătate în interes public;
–    încătușarea deținutului pe viață, ca măsură de pedeapsă disciplinară, în afara camerei de detenție;
–    limitarea libertății de circulație, prin refuzul de eliberare a pașaportului, ca o măsură de sancționare pentru neplata amenzilor contravenționale;
–    redeschiderea procedurilor penale;
–    percheziția domiciliului, fără știrea locatarilor de facto, dar cu permisiunea persoanei care a avut doar viză de reședință;
–    incoerența practicii judiciare exprimată printr-o pretinsă motivare judiciară insuficientă;
–    compensația insuficientă pentru malpraxis;
–    pretinsa privare neproporțională de drepturi părintești.

În aceeași ordine de idei, se constată următoarele subiecte abordate prin cazuri comunicate, care relevă probleme repetitive și reflectă o anumită tendință în ansamblu:
–    detenția în condiții inumane și pretinsa lipsă a asistenței medicale (14 cazuri);
–    tratamente ineficiente în locuri de detenție (1 caz);
–    tratamente ineficiente în custodia poliției și investigația insuficientă (2 cazuri);
–    problema respectării drepturilor omului în regiunea transnistreană (17 cazuri);
–    lipsa motivării din partea instanțelor a acceptării apelurilor/recursurilor tardive (3 cazuri);
–    nemotivarea hotărârilor în materie contravențională (1 caz);
–    refuzul de examinare a recursului pe motiv de neachitare a taxei de stat (1 caz);
–    arestul penal nemotivat sau motivat în mod necorespunzător (3 cazuri).

Datele statistice cu privire la jurisprudenţa naţională, de asemenea, indică schimbări calitative în actul de justiţie exercitat de Judecătorii şi Curţile de Apel. Astfel, pe parcursul anilor 2013, 2014, 2015, a scăzut numărul recursurilor declarate admisibile pentru examinare în colegiile curţii. Concomitent, a scăzut şi numărul soluţiilor judecătoreşti pronunţate de Judecătorii şi Curţile de Apel, care au fost, ulterior, casate în recurs la Curtea Supremă de Justiţie.

Concluziile expuse, pe lângă anumite succese obţinute, relevă, totodată, şi deficienţe care urmează a fi eliminate cât mai curând posibil. În această ordine de idei, în special, întru înlăturarea maxim posibilă a cazurilor de condamnare a Republicii Moldova pentru condamnări repetitive a Convenţiei Europene, a fost constituit un grup de lucru, format din judecători şi reprezentanţi ai mediului academic, care vor elabora un comentariu ştiinţifico-practic al tuturor hotărârilor de condamnare a Republicii Moldova, adoptate de Curtea Europeană până în prezent.

În consecinţă, e de menţionat faptul că pe parcursul ultimilor ani, Curtea Supremă de Justiţie şi Consiliul Superior al Magistraturii au depus eforturi considerabile pentru implementarea Strategiei de reformă a sectorului justiţiei. Ambele foruri reprezentative ale sistemului judecătoresc au susţinut majoritatea iniţiativelor legislative parvenite din Parlament şi Guvern, întru realizarea reformei şi au prezentat propriile propuneri cu privire la dinamizarea schimbărilor în domeniul justiţiei.

Unificarea practicii judiciare, ghidarea instanţelor judecătoreşti în realizarea actului de justiţie, întemeiat pe principiul securităţii raporturilor juridice şi responsabilizarea magistraţilor au constituit priorităţi considerabile în activitatea Curții Supreme de Justiție,pe perioada ultimilor patru ani.

Totuşi lipsa condamnărilor de rezonanţă în cazurile infracţiunilor de corupţie şi celor conexe, pe potriva celor larg mediatizate, de exemplu, în România, precum şi permanentele suspiciuni din partea societăţii civile cu privire la integritatea judecătorilor şi dorinţa acestora de a se ralia standardelor europene, în exercitarea actului justiţiei, continuă să menţină indicii încrederii populaţiei în sistemul judecătoresc la cote minime.

Pentru elucidarea obiectivă, atât a stării de fapt reale, cât şi a priorităţilor de viitor, Curtea Supremă de Justiţie a solicitat Şefului Delegației Uniunii Europene în Republica Moldova, Excelenţei Sale Pirkka Tapiola, să examineze posibilitatea delegării pe bază permanentă, pe o perioadă de un an de zile, a unei misiuni de experţi din cadrul Uniunii Europene, în scopul efectuării unei monitorizări ample şi complete a actului de justiţie exercitat în Republica Moldova.

Demersul Curţii Supreme de Justiţie a fost întemeiat şi pe experienţa ţărilor din Europa de Sud-Est, care au demonstrat elocvent, că doar practicile UE, inclusiv de monitorizare şi asistenţă, reprezintă cele mai viabile soluţii pentru sistemul judecătoresc din Republica Moldova. Prin Hotărârea din 24.11.2015, demersul Curţii Supreme de Justiţie a fost susţinut şi de Consiliul Superior al Magistraturii.

La şedinţa Consiliului Superior al Magistraturi din 24.11.2015 a fost susţinută solicitarea Curţii Supreme de Justiţie cu privire la formarea comisiilor de admitere şi absolvire a Institutului Naţional al Justiţiei, preponderent din examinatori străini, desemnaţi de UE. În special, Consiliul va solicita delegaţiei UE la Chişinău să desemneze 3 din 5 membri ai comisiilor respective.

În acelaşi timp, CSM a acceptat propunerea de a solicita fonduri UE, pentru înregistrarea video a tuturor şedinţelor de judecată, astfel încât materialele înregistrate să fie disponibile pentru membrii Consiliului Superior al Magistraturii, inspecţia judiciară şi pentru Colegiile care activează pe lângă Consiliu.

De asemenea, Consiliul a votat şi pentru iniţiativa conducerii Curţii Supreme de Justiţie cu privire la evaluarea înainte de termen a judecătorilor, care au pronunţat cele mai multe soluţii judiciare, anulate în apel sau recurs.