Un şir de acţiuni întreprinse de guvernare în ultimul timp arată că aceasta, chiar dacă nu recunoaşte acest lucru, se pregăteşte intens de protestul din data de 6 septembrie, organizat de Platforma civică „Demnitate şi Adevăr” (DA). Mai bine zis, guvernarea încearcă să lipsească Platforma DA de argumente pentru ca numărul oamenilor ce vor ieşi în stradă să fie cît mai mic, iar pentru a-şi atinge scopul propus cei de la putere sînt gata chiar şi să facă anumite jertfe.

Astfel, întîmplător sau nu, dar cu cîteva săptămîni înainte de protestul anunţat de Platforma DA, s-au „găsit” unii vinovaţi de situaţia de la BEM, iar miliardul, vorba unuia din liderii partidelor din coaliţia de guvernare, „este deja pe drum”. Iar ca cetăţenii să nu se teamă că ulterior vor fi puse în aplicare careva scheme frauduloase, s-a anunţat cu un fast oarecare că cele trei bănci „cu probleme” vor fi lichidate. Şi acest anunţ iarăşi a fost făcut practic în ajunul protestelor Platformei DA. De asemenea, foarte rapid s-a purces la investigarea condiţiilor ce au condus la creşterea preşului la pîine, mesajele transmise oamenilor fiind că au avut loc nu ştiu ce fel de „înţelegeri de cartel”, dar organele abilitate numaidecît îşi vor face treaba ca vinovaţii să fie traşi la răspundere. S-a acţionat destul de rapid şi în vederea soluţionării problemelor fermierilor, numai ca aceştia să nu aibă motive să iasă în stradă pe 6 septembrie alături de cei care vor răspunde apelului Platformei DA. Cireaşa de pe tort a fost însă anunţul Primului ministru privind crearea unui grup de lucru care ar urma să examineze situaţia legată de concesionarea Aeroportului Internaţional Chişinău, implementarea Acordului de concesionare şi evaluarea posibilelor consecinţe în cazul rezilierii acestuia.

Este absolut evident că acest anunţ are cea mai directă legătură cu protestul anunţat pentru data de 6 septembrie. Or, Banca de Economii şi Aeroportul au fost cele mai discutate subiecte în societatea moldovenească în ultimul an. Şi dacă în cazul BEM autorităţile au reuşit cît de cît să mai scoată din tensiunea acumulată în societate, acum se încearcă să se scoată tensiunea şi în cazul celui de-al doilea subiect. Dar, situaţia Aeroportului şi cea a BEM sînt total diferite. Dacă în cazul BEM se vorbea de sume enorme, care chipurile ar fi fost furate, se invocau scheme, denumiri de firme, nume de persoane etc., în cazul Aeroportului nimeni şi niciodată nu a vorbit de careva fraude de acest fel. Mai mult ca atît, potrivit informaţiilor făcute publice de compania ce administrează Aeroportul, Acordul de concesiune se respectă, iar indicatorii de activitate ai acestuia s-au îmbunătăţit simţitor. Astfel, în primele 7 luni ale anului curent, numărul de pasageri ce s-a folosit de serviciile Aeroportului s-a mărit cu 35%, numărul operaţiunilor aeriene – cu 24,6%, numărul pasagerilor din Rusia ce zboară în Europa prin Chişinău a crescut cu 160% etc. În plus, se pare că investitorul s-a pus serios pe treabă, demarînd mai multe proiecte de modernizare a infrastructurii aeroportuare. Cît face numai construcţia unei parcări moderne de 800 de locuri în care s-a investit circa 6,5 milioane euro. Iar dacă mai adăugăm aici şi faptul că impozitele plătite de Aeroport după trecerea lui în administrarea unei companii private practic s-au dublat (numai în 2014 acestea au constituit circa 70 milioane lei) vedem că nici vorbă nu poate fi de scheme de scoatere a banilor, de genul celor despre care se vorbea în cazul BEM.

Cele invocate mai sus arată că motivele „campaniei anti-Aeroport” nu sînt de ordin financiar sau economic şi nici nu au la bază solicitările care se mai aud uneori ca „oamenilor să li se facă dreptate, deoarece un bun atît de important al statului, cum este Aeroportul, a fost pierdut”. Dacă partidelor de la guvernare le păsa de aceste solicitări, atunci ele ar fi luat atitudine cînd Partidul Liberal Reformator încerca să obţină în instanţele de judecată anularea Acordului de concesionare. De ce atunci puterea nu se interesa de condiţiile în care a fost concesionat Aeroportul şi ce ar urma dacă Acordul de concesionare ar fi reziliat? Răspunsul e simplu: atunci nu exista presiunea zilei de 6 septembrie.

Eu nu sînt nici pe departe adeptul ideii de concesionare a Aeroportului şi am avut o atitudine critică atunci cînd Guvernul Leancă a luat decizia respectivă. De asemenea, nu sînt, nu am fost şi nu cred că voi fi vreodată un admirator al companiei ce a preluat în administrare AIC, iar cifrele pe care le-am invocat mai sus au avut drept scop doar să scoată în evidenţă faptul că motivul de ce autorităţile au revenit la acest subiect nu este unul financiar sau economic, ci strict politic. Mai mult ca atît, îmi doresc ca în cazul concesionării Aeroportului să se facă lumină, iar dacă au fost admise ilegalităţi – să fie spus public acest lucru, iar vinovaţii să fie traşi la răspundere. Dar, ceea ce nu accept şi nu voi accepta vre-odată este ca unii politicienii să-şi facă interesele lor, ascunzîndu-se după declaraţii frumoase despre interesele cetăţenilor.

Nu exclud că, dorind să mai scoată din tensiunea din societate (care ar putea creşte în intensitate odată cu apropierea zilei de 6 septembrie), cei de la guvernare ar putea lua şi unele decizii (strict politice) privind AIC. Dar în acest caz nu va fi nicidecum vorba de interesul cetăţenilor (chiar dacă acest lucru se va declara sus şi tare), ci de interesul îngust al celor care-şi doresc să rămînă la putere cu orice preţ. Să fie rezilierea Acordului de concesionare a AIC preţul ce va fi plătit pentru ca cineva să rămînă şi în continuare la putere în Moldova? Vom vedea….

Dumitru Spătaru