Rezultatele alegerilor locale generale din acest an au scos în evidenţă faptul că declinul Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) nu doar că este unul continuu, ci şi capătă o viteză ameţitoare. Cîndva cel mai influent partid politic din Moldova şi unica formaţiune care a reuşit să obţină, în cadrul unui scrutin republican, majoritate parlamentară constituţională, acum PCRM se „zbate” undeva la limita de 10-11%, pierzînd în doar cîteva luni circa jumătate din numărul susţinătorilor săi (la alegerile parlamentare din noiembrie 2014, PCRM a acumulat peste 19% din voturile alegătorilor).

O analiză sumară a rezultatelor primului tur de scrutin arată că, comuniştii sînt pe locul patru (cu 11%) în preferinţele alegătorilor în cea ce ţine de organele de conducere ale unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi (după liberal-democraţi, democraţi şi socialişti) şi pe locul şase (cu 10,22%) în organele de conducere ale unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul doi (după liberal-democraţi, democraţi, socialişti, liberali şi cei din „Partidul Nostru”).

Nu este mai bună situaţia partidului condus de Vladimir Voronin nici la capitolul primari, formaţiunea acumulînd doar 77 mandate de primari în acest an şi astfel înregistrînd un declin evident (mai puţin de cîteva ori decît la alegerile de acum patru ani).

Şi această cădere a PCRM are loc pe fonul creşterii vertiginoase a altor două forţe de stînga: Partidul Socialiştilor din Republica Moldova şi „Partidul Nostru”. Primul a reuşit să le ia faţa comuniştilor nu doar în alegerile parlamentare de anul trecut, ci şi în alegerile pentru conducerea autorităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi, acumulînd 12,25%, dar şi în unităţile administrativ-teritoriale de nivelul doi – 16,6%. Socialiştii cedează PCRM doar la capitolul primari aleşi – 51 contra 77, însă acest lucru mai puţin contează, deoarece se ştie că expresia votului politic în scrutinele locale sînt alegerile pentru consiliile raionale şi nu cele pentru funcţiile de primari.

„Partidul Nostru” suflă greu în ceafa comuniştilor la capitolul alegeri în unităţile administrativ-teritoriale de nivelul întîi – cu 8,22% contra 11%, iar în cazul unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul doi, în genere, PN a întrecut comuniştii, avînd 11,12% contra 10,22%. La capitolul alegerile primarilor, chiar dacă numeric cei din partea PN sînt mai puţini (43 contra 77 mandate de primari ale comuniştilor), lesne se poate de spus că PN stă mai bine din acest punct de vedere. Or, PN a cîştigat primăriile în 12 oraşe importante, inclusiv în municipiul Bălţi, pe cînd marea majoritate a primarilor comunişti sînt din sate.

În cazul PN, mai trebuie de menţionat că, spre deosebire de comunişti, formaţiunea a participat cu propriii candidaţi în doar circa jumătate din localităţile Moldovei. Putem deduce că, dacă participa în mai multe localităţi cu propriii candidaţi, PN avea un rezultat mult mai bun.

Dat fiind cele spuse mai sus, este absolut evident că PCRM, la moment, este pur şi simplu „sufocat” pe stînga eşichierului politic de PSRM şi de PN. Iar această „sufocare” are loc pe fonul creşterii tot mai vizibile a activismului PSRM şi PN şi a pasivităţii totale a PCRM. Astfel, comuniştii dau impresia că nici nu-şi doresc să revină şi că le este total indiferentă soarta de mai departe a formaţiunii lor. Chiar dacă a avut loc plenara Comitetului Central al PCRM, nimeni nu a fost sancţionat pentru rezultatul slab din alegerile locale generale (cel puţin, presei nu i-a fost oferită o astfel de informaţie), nimeni nu a propus careva măsuri de redresare a situaţiei, nimeni nu a ridicat problema posibilei sancţionări a conducerii formaţiunii etc. Se creează impresia că PCRM îmbătrîneşte odată cu liderul său şi va dispărea tot odată cu retragerea acestuia din politică.

În această situaţie, este logic să presupunem că PCRM va continua să „degradeze” şi la fel de logic este să ne întrebăm cine va prelua electoratul acestei formaţiuni, care, inevitabil, va căuta alternative. Iar alternative pe acest segment nu sînt chiar multe, cel puţin deocamdată. Doar PSRM şi PN.

Acum, ambele aceste formaţiuni evaluează rezultatele alegerilor locale, sînt preocupate de aranjamentele postelectorale după care va veni tradiţionala deja perioadă de vacanţă politică. Însă, în mai puţin de două luni, viaţa politică va reizbucni cu o nouă forţă şi atunci toate aceste aspecte vor reapărea în prima plan. Cu atît mai mult că, în ultimul timp, se vorbeşte destul de insistent despre posibile alegeri parlamentare anticipare, iar aceasta va face şi mai actuală întrebare din titlu. Deci, cine va „înghiţi” PCRM: PSRM sau PN?

Dumitru Spătaru