Fondul Opiniei Publice (FOP) a realizat un sondaj de opinie, la comanda www.curentul.md, care, printre altele, a scos în prim plan opţiunea de vot a cetăţenilor, dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri parlamentare. Din start, voi preciza că sondajul este unul reprezentativ, fiind efectuat pe un eşantion de peste 4 600 persoane, avînd o marjă de eroare de 1,5%.

Scopul acestui comentariu este de a scoate în evidenţă posibile scenarii postelectorale, dacă asemenea alegeri ar avea loc, iar pentru aceasta voi aminti că, potrivit sondajului, în Parlament ar accede şapte partide: Partidul Socialiştilor din Republica Moldova (PSRM), care ar acumula 26,3%, Partidul „Acţiune şi Solidaritate” (PAS) – 15,3%, „Partidul Nostru” (PN) – 12,4%, Partidul „Platforma Demnitate şi Adevăr” (PDA) – 11,3%, Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) – 7,9%, Partidul Democrat (PD) – 7,3%, Partidul Popular European din Moldova (PPEM) – 6,6%. Un calcul electoral arată că, dacă lucrurile ar derula în baza acestui sondaj, PSRM ar obţine 29 mandate în viitorul Parlament, PAS – 17, PN – 14, PDA – 13, PCRM – 10, PD – 9, PPEM – 9.

În acest caz, primul posibil scenariu postelectoral ar fi crearea unei coaliţii a forţelor de stînga – PSRM, PN şi PCRM. Împreună, aceste trei formaţiuni ar avea 53 de mandate. Chiar dacă aceasta nu ar fi cea mai stabilă coaliţie, totuşi, ele ar putea risca să guverneze împreună. O situaţie similară a fost după alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie 2009. Atunci, forţele democratice şi-au asumat guvernarea, avînd 53 de mandate şi lăsînd în opoziţie comuniştii cu 48 de mandate. Coaliţia respectivă a funcţionat mai bine de un an şi s-a destrămat din cauza alegerilor parlamentare anticipare provocate de incapacitatea Parlamentului de a alege şeful statului. O eventuală coaliţie PSRM-PN-PCRM ar fi în condiţii mult mai bune decît cea din 2009. În primul rînd, nu ar fi ameninţată de pericolul unor alegeri anticipate, deoarece şeful statului se alege deja direct de către cetăţeni. În al doilea rînd, în opoziţie ar avea nu un partid puternic, ci patru partide mai mici şi răzleţite.

Al doilea posibil scenariu ar fi constituirea unei „coaliţii antioligarhice”. Am luat în vedere acest scenariu, pornind de la intenţia PDA de a uni toată opoziţia împotriva „oligarhiei care conduce Moldova”. Această posibilă coaliţie ar putea fi formată de către cele trei partide care anterior au protestat împreună împotriva guvernării – PSRM, PN şi PDA, cărora ar putea să li se alăture şi PAS, liderul căruia, Maia Sandu, nu o dată a criticat oligarhia. În acest caz am avea o coaliţie ce ar număra 73 de mandate de deputat din 101, adică ar avea majoritate constituţională. O astfel de coaliţie ar fi extrem de puternică şi ar putea modifica chiar şi Constituţia. Unica problemă (şi ea este destul de importantă) ce ar putea apărea ar fi anumite viziuni diametral opuse pe care le au aceste partide, ceea ce ar putea crea mari probleme la elaborarea programului comun de guvernare.

Al treilea posibil scenariu este crearea unei coaliţii de centru-stînga. Adică, partidelor descrise în primul scenariu li s-ar alătura şi Partidul Democrat. În acest caz, coaliţia ar avea 64 de mandate şi ar fi suficient de stabilă. Însă, există două posibile probleme în acest caz. Prima – PD se declară un partid pro-european, ceea ce i-ar pune în dificultate minimum pe cei din PSRM şi PN. Doi – PSRM, PN şi PCRM sînt oponenţii actualei guvernări, care e constituită în jurul PD, ceea ce nu are cum să nu-şi pună amprenta asupra situaţiei post-electorale. În caz contrar, PSRM, PN şi PCRM ar risca să nu fie înţeleşi de propriii alegători.

Poarte că există şi alte posibile scenarii, însă acestea trei par cele mai probabile. Cel puţin nu sînt lipsite de logică şi pot fi examinate măcar la modul teoretic. Dar, după cum situaţia politică se schimbă de la o zi la alta, nu e exclus că şi aceste scenarii se vor schimba odată cu publicarea datelor noilor sondaje de opinie.

Dumitru Spătaru