Nu cred că voi greși dacă voi spune că „stabilitate” a devenit cuvîntul cel mai des utilizat de politicienii noștri. De fapt, dacă e să fim sinceri pînă la capăt, acest cuvînt este folosit cu treabă și fără treabă, abuziv și, de cele mai multe, în scop speculativ, de manipulare. Anterior, portalul nostru a publicat un material despre ce înseamnă stabilitatea la moldoveni, dar evoluția evenimentelor din politica moldovenească mă obligă să revin la temă. De această dată voi încerca să răspund la întrebarea: Cînd stabilitatea devine periculoasă?

În primul rînd, atunci cînd e folosită ca paravan de diferite forțe și grupuri pentru promovarea propriilor interese, pentru prejudicierea intereselor țării și ale cetățenilor. Spre exemplu, pentru furtul din proprietatea statului, pentru favorizarea anumitor afaceriști, pentru dezvoltarea și consolidarea unor scheme frauduloase etc.

În al doilea rînd, stabilitatea e periculoasă atunci cînd e folosită ca instrument de luptă contra opoziției, contra celor ce au altă opinie decît adepții pretinsei stabilități, pentru blocarea proceselor democratice, pentru suprimarea drepturilor fundamentale ale omului. La concret, stabilitatea este periculoasă cînd e folosită ca paravan pentru a lipsi cetățenii de dreptul la proteste sau pentru a compromite intenția lor de a protesta, pentru a închide gura sau a linșa mediatic pe cei ce formulează puncte de vedere ce nu se încadrează în esența pusă de guvernare în termenul „stabilitate”, pentru a pune la dubă persoane incomode sub pretextul că intenționează să facă acțiuni ce pot submina pretinsa stabilitate.

În al treilea rînd, stabilitatea e periculoasă atunci cînd, la adăpostul acestui cuvînt, se încearcă substituirea voinței populare cu voința unui grup anume de persoane. Spre exemplu, poporul spune că-și dorește alegeri parlamentare anticipate, iar „adepții stabilității” răspund că acest lucru nu trebuie făcut, deoarece va fi afectată stabilitatea de care țara are mare nevoie. Sau, alt exemplu – cînd poporul spune că ar fi bine de organizat un referendum într-o anume problemă, iar „adepții stabilității” spun că referendumul va fi doar o posibilitate pentru dușmanii țării de a destabiliza situația.

În al patrulea rînd, stabilitatea e periculoasă atunci cînd e folosită ca pretext pentru a conserva o stare anume de lucruri, dar care aduce atingere directă viitorului cetățenilor. Spre exemplu, tot mai multă lume spune că în formula actuală Moldova nu are viitor ca stat independent și că trebuie de gîndit la soluții, iar „adepții stabilității” spun că aceasta e o făcătură a forțelor din exterior ce doresc destabilizarea situației din Moldova.

Șirul situațiilor și exemplelor cînd invocarea stabilității poate prezenta pericole pentru țară, pentru cetățeni poate fi continuat. Dar scopul meu nu este de a face o trecere în revistă a tuturor acestor situații, ci doar de a atenționa că acest cuvînt, care, în esență, este unul pozitiv, dacă e folosit abuziv și speculativ, își schimbă radical sensul, devenind unul strict negativ. De aceea, atunci cînd mai auziți cuvîntul „stabilitate”, gîndiți-vă de o mie de ori cine și cu ce scop îl folosește. Căci și în Coreea de Nord e stabilitate, dar democrație și stat de drept nu e!

Dumitru Spătaru