[ X ]
[ X ]
[ X ]
Ce se întîmplă în Republica Moldova?
21 Aprilie

Lucruri stranii se întîmplă în Republica Moldova în ultima perioadă. Şi chiar dacă acei care conduc ţara se prefac că totul e normal şi nimic ieşit din comun nu are loc, şi un necunoscător în ale politicii înţelege că situaţia se agravează pe zi ce trece, iar norii negru care se adună de asupra ţării prevestesc o mare furtună.

Cu titlu de exerciţiu, propun să facem o listă orientativă a lucrurilor mai mult sau mai puţin ieşite din comun care au loc: 1) Transnistria refuză să mai participe la negocierile în formatul 5+2; 2) Tiraspolul înaintează cerinţe Parlamentului de la Chişinău, care, în premieră absolută, le acceptă în aplauzele admiratorilor Ninei Ştanski, pretinsa ministră de externe a Transnistriei; 3) potrivit unor informaţii, inclusiv din presa străină, în regiunea transnistreană au loc concentrări de trupe; 4) Tiraspolul intră în conflict direct cu autorităţile de la Kiev, acuzîndu-le de spionaj; 5) locuitorii din Dorocţaia, localitate aflată sub jurisdicţia Chişinăului, declară că vor să treacă sub jurisdicţia Tiraspolului; 6) locuitorii din zona de securitate nu mai au acces la propriile terenuri, iar administraţia de la Tiraspol le impune anumite reguli; 7) limba română este declarată „non-grata” de către aceeaşi Nina Ştanski chiar şi pentru conferinţele de presă de după întrevederile reprezentanţilor politici ai Chişinăului şi Tiraspolului; 8) situaţia şcolilor cu predare în limba română din regiunea transnistreană se înrăutăţeşte continuu, pe fonul presiunilor crescînde din partea administraţiei de la Tiraspol; 9) tot mai mulţi factori de decizie internaţionali avertizează că, următoarea după Ucraina, pe lista Rusiei este Republica Moldova; 10) relaţiile dintre Chişinău şi Comrat devin tot mai tensionate, chiar dacă se fac grupuri de lucru comune şi se încearcă a transmite mesaje liniştitoare precum că situaţia ar fi la control; 11) creşte susţinerea acordată Găgăuziei de către Rusia – de la declaraţii politice şi vizite ale conducătorilor regiunii la Moscova pînă la acces pentru vinurile din autonomia găgăuză pe piaţa rusească; 12) partidele democratice de la Chişinău au fost lipsite practic de orice pîrghie de control asupra Executivului şi Legislativului de la Comrat, ca urmare a unor reconfigurări de forţe, ceea ce le-a exclus practic totalmente din procesul de luare a deciziilor în Găgăuzia; 13) bulgarii din Taraclia îşi convoacă Adunarea generală şi vin cu solicitarea de a li se acorda statut special; 14) aceeaşi bulgari din Taraclia declară că, pînă la finele anului, ar putea intra în componenţa Găgăuziei; 14) la Chişinău se activizează forţele pro-ruse, dar şi cele pro-româneşti; 15) apar noi partide, lideri şi mişcări obşteşti care nu ascund că-şi fixează ceasul după ora altor capitale decît a Republicii Moldova; 16) în coaliţia de guvernămînt apar tot mai multe fisuri (cel puţin, aceasta este impresia care se creează analizînd comportamentul partidelor şi liderilor de la putere); 17) opoziţia comunistă devine tot mai agresivă şi declanşează campanii de discreditare a Acordului de Asociere RM-UE; 18) partidele de la guvernare dau impresia că s-au antrenat într-o competiţie acerbă pe filiera europeană, iar restul aspectelor vieţii publice din Moldova nu le mai interesează; 19) în Moldova se simte  tot mai mult un vacuum acut de putere; 20) presiunea asupra deputaţilor coaliţiei majoritare creşte, iar, potrivit unor informaţii, aceasta vine inclusiv din exteriorul ţării; 21) organele de stat dau tot mai mult impresia că sînt paralizate şi aşteaptă nu ştiu ce eveniment important; 22) încrederea în instituţiile statului, în partide şi în politicieni descreşte vertiginos; 23) fermierii şi profesorii ameninţă cu proteste; 24) sindicatele sînt pe baricade; 25) organele administraţiei publice locale – în alertă; 26) presa şi ONG-urile – în aşteptare etc.

Unele din situaţiile descrise mai sus sînt caracteristice campaniilor preelectorale şi electorale, însă majoritatea sînt ieşite din comun şi este clar chiar şi pentru un necunoscător că nu au legătură cu apropiatele alegeri. Ceva se coace, iar politicienii, în special cei de la putere, fie nu înţeleg acest lucru, fie se străduiesc să nu vorbească la această temă delicată. Aşa sau altfel, dar norii care se adună de asupra Republicii Moldova devin tot mai grei, semn că furtuna e tot mai aproape. Şi întrebarea mea logică este: E pregătită Moldova de această furtună? Vom şti să rezistăm sau aceasta, ca şi uraganul din „O sută de ani de singurătate” al lui Gabriel Garcia Marquez, care a distrus pentru totdeauna un oraş întreg, va şterge orice urmă a statului Republica Moldova.

Dumitru Spătaru

Inapoi la arhiva noutaților