În cadrul vizitei efectuate la Strasbourg în această săptămînă (la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei – n.r.), Igor Dodon, liderul Partidului Socialiştilor din Republica Moldova (PSRM), a declarat că, pînă la finele lunii mai, el şi colegii săi, vor depune o moţiune de cenzură privind demisia Guvernului. El a spus că alegerile prezidenţiale din data de 30 octombrie 2016 trebuie să aibă loc în paralel cu cele parlamentare anticipate, iar pentru aceasta Guvernul Filip trebuie să cadă pînă la finele lunii viitoare. Evident, declaraţia sa nu putea tece pe neobservate şi Premierul Pavel Filip a venit cu o reacţie, după care a urmat şi o reacţie a lui Igor Dodon, toate acestea ridicînd subiectul la un nivel destul de înalt de dezbateri în societate. În această situaţie este logic să ne întrebăm: Ce a stat la baza declaraţiei liderului PSRM?

Din start, trebuie de spus că, prin această declaraţie, liderul PSRM a ochit mai mulţi iepuri, pe care, probabil, a dorit să-i omoare dintr-o lovitură. În primul rînd, el a transmis un mesaj clar la Strasbourg că este în continuare liderul celui mai influent partid de opoziţie din Parlament şi că va folosi tot instrumentariul legal pe care-l are la dispoziţie în lupta cu puterea. Calculul său a fost simplu şi, totodată, extrem de clar: partenerii europeni au o atitudine rezervată faţă de guvernarea de la Chişinău, iar perspectiva căderii Guvernului Filip (anunţată de Igor Dodon) i-ar putea face să fie şi mai rezervaţi. Astfel, Igor Dodon a făcut o mişcare strategică, or, depunînd efort ca guvernarea actuală să nu primească suport din Occident, el a redus vizibil din şansele acesteia de a asigura un anumit nivel de bunăstare cetăţenilor. Iar cu cît mai rea va fi viaţa oamenilor, cu atît mai mari vor fi şansele opoziţiei de a prelua puterea.

În al doilea rînd, prin această declaraţie (mediatizată intens în Moldova), Igor Dodon a „spălat” din suspiciunile (alimentare puternic de alţi lideri de opoziţie) precum că ar avea înţelegeri secrete cu actuala guvernare. Aceste suspiciuni au apărut după ce, în ultimele săptămîni, socialiştii s-au distanţat clar de foştii parteneri de proteste împotriva puterii. Iar prin această declaraţie Igor Dodon a dat de înţeles că, chiar dacă s-a distanţat de alte partide de opoziţie, oricum rămîne în competiţie politică acerbă cu puterea şi nu renunţă la ideea organizării alegerilor parlamentare anticipate concomitent cu cele prezidenţiale.

În al treilea rînd, provocîndu-l pe Pavel Filip la o polemică publică, Igor Dodon şi-a ridicat propriul nivel politic. Or, Premierul pînă acum nu a polemizat cu nici unul din liderii de opoziţie, iar reacţia dată lui Igor Dodon a sugerat indirect că puterea vede un pericol real în persoana acestuia, ceea ce poate fi şi un semnal sugestiv pentru o parte din electorat.

În al patrulea rînd, Igor Dodon, prin declaraţia de la Strasbourg, se „spală” şi de bănuielile precum că, după ce a obţinut alegeri prezidenţiale directe (iar unele sondaje îl dau ca şi favorit în cursa prezidenţială din acest an), nu-l mai interesează revendicările pe care le avea anterior partidul său. Mai mult ca atît, el s-a asigurat că, în campania electorală a alegerilor prezidenţiale, nimeni nu-i va reproşa că, promovîndu-şi propriul interes politic, a făcut abstracţie de interesul comun al cetăţenilor – de a scoate statul din captivitate.

În al cincilea rînd, Igor Dodon a reuşit, prin acea Declaraţie, să bage uşoară zîzanie între membrii majorităţii parlamentare, dar şi să semene o oarecare neîncredere în societare în raport cu durabilitatea acesteia. Or, ideea ce se induce subtil în subconştientul omului simplu, este că, dacă socialiştii depun o moţiune, înseamnă că există şanse ca Guvernul să fie demis. Iar aceasta înseamnă nimic altceva decît faptul că coaliţia de guvernare nu mai e „beton” şi că e măcinată pe interior de anumite disensiuni.

Astfel, chiar dacă şansele de reuşită ale unei eventuale moţiuni de cenzură pe care o vor depune socialiştii sînt minime, Igor Dodon deja a cîştigat puncte importante în bătălia politică pe care o duce zi de zi, reuşind, printr-o simplă declaraţie, să-şi repoziţioneze formaţiunea, să recîştige acele poziţii pe care le pierduse în ultima perioadă. Dacă va mai avea şi alte beneficii de pe urma acestei declaraţii, vom vedea în scurt timp.

Dumitru Spătaru