Sîntem deja la jumătatea anului 2016, dar Legea bugetului de stat e votată doar în prima şi a doua lectură, iar în lectura a treia, chiar dacă se fac unele declaraţii oficiale la această temă, nu e clar cînd va fi adoptată. Procesul „frînează”, iar aceasta dă naştere diferitor presupuneri. La una dintre ele (despre care, apropo, discută unii politicieni de opoziţie) mă voi referi mai jos.

Astfel, se presupune că puterea face tot posibilul pentru adoptarea bugetului cît mai tîrziu, pentru ca partidele să nu beneficieze de bani (conform legislaţiei în vigoare, din 2016 partidele sînt finanţate din bugetul de stat), pe care să-i poată folosi în alegerile prezidenţiale. Iar sumele despre care se vorbeşte nu sînt mici deloc – circa 60 milioane de lei, dintre care cea mai mare parte urmează să revină anume formaţiunilor politice de opoziţie (în baza rezultatelor precedentelor alegeri parlamentare şi a precedentelor alegeri locale generale).

Cu cît mai tîrziu se va adopta bugetul, cu atît mai greu le va fi partidelor să acceseze fondurile respective. Să admitem că bugetul s-ar adopta pînă la finele lunii curente, aceasta nu va însemna că din iulie-august partidele vor începe să primească bani. Cel  mai probabil, se va face o listă de priorităţi, unde, mai mult ca sigur, partidele nu se vor regăsi. Şi ele nici nu vor putea măcar să-şi exprime nemulţumirea, căci nu poţi pretinde să primeşti bani pentru activităţi politice cînd, spre exemplu, sistemul de ocrotire a sănătăţii sau sistemul de protecţie socială nu au mijloace nici pentru cele mai elementare necesităţi.

Chiar dacă partidele şi vor începe a primi ceva bani din toamnă, cel mai probabil, nu vor beneficia de sumele ce li se cuvin în valoare deplină (e, totuşi, austeritate în condiţiile în care FMI nu dezleagă punga, iar ceilalţi parteneri externi stau în aşteptare), iar puţinul care li se va oferi nu va fi suficient pentru acoperirea necesităţilor ce le vor avea în campania electorală. Astfel, cele mai multe partide vor trebui să abordeze alegerile prezidenţiale de pe poziţia „rudelor sărace”, iar aceasta avantajează indirect puterea, care nu e dependentă de resursele bugetare în aceeaşi măsură ca opoziţia.

Nu ştiu cît adevăr este în această presupunere, dar, dacă aşa stau lucrurile, nu înţeleg de ce puterea nu a găsit o altă „soluţie” pentru a lipsi partidele de bani din buget şi a trebuit să „frîneze” atîtea luni adoptarea principalei legi economice a ţării. Spre exemplu, de ce nu a mers din nou pe calea modificării legislaţiei şi amînării intrării în vigoare a prevederilor ce ţin de finanţarea partidelor din bugetul de stat? Or, nu mi se pare normal că cetăţenii au trebuit să sufere (din cauza neadoptării la timp a bugetului de stat), pentru că politicienii aveau alte interese.

Dumitru Spătaru