O analiză a datelor statistice ce țin de alegerile parlamentare în Moldova (din 1994 de cînd alegerile s-au desfășurat prima dată în baza sistemului proporțional și pînă în prezent) scot în evidență lucruri destul de interesante. În cele ce urmează vă propunem și Dvs. unele cifre și tendințe care vorbesc despre evoluția situației politice în Moldova prin prisma alegerilor.

În primul rînd, se impune o analiză din punct de vedere al participării alegătorilor la votare. Aceasta arată că cea mai înaltă prezență la votare s-a atestat în alegerile parlamentare din 1994 – 79,31%. Ulterior, aceasta a descrescut continuu: martie 1998 – 69,12%, februarie 2001 – 67,52%, martie 2005 – 67,52%, aprilie 2009 – 57,55%. Din iulie 2009 participarea la vot a început din nou să crească – 58,77%, ajungînd în noiembrie 2010 la 63,37%.

În al doilea rînd, trebuie de menționat și interesul concurenților electorali față de alegeri. Din acest punct de vedere, cele mai „atractive” s-au dovedit a fi alegerile din martie 1998 la care au participat 74 de concurenți electorali – 6 blocuri electorale, 8 partide și 60 de candidați independenți. Pe locul doi se plasează alegerile din 28 noiembrie 2010 – 39 concurenți, urmate de alegerile din 1994 – 33 concurenți, alegerile din februarie 2001 – 26 concurenți, alegerile din martie 2005 -23 concurenți, alegerile din aprilie 2009 – 17 concurenți și alegerile din iulie 2009 – 7 concurenți.

În al treilea rînd, se atestă o tendință tot mai evidentă de renunțare la blocurile electorale. Cele mai multe blocuri electorale (6) au participat în alegerile din martie 1998 – Blocul electoral „Convenţia Democrată din Moldova”,  Blocul electoral „Unitatea Socialistă”, Blocul electoral „Alianţa Forţelor Democratice”, Blocul electoral „Pentru o Moldovă Democratică şi Prosperă”, Blocul electoral „Alianţa Civică Furnica”, Blocul electoral „Blocul Social-Democrat Speranţa”. În alegerile din februarie 2001 au participat cinci blocuri: Blocul electoral „Credinţă şi Dreptate”, Blocul electoral „Alianţa Juriştilor şi Economiştilor”, Blocul electoral „Edinstvo”,  Blocul electoral „Alianţa Braghiş” și Blocul electoral „Plai Natal”. În alegerile din februarie 1994 au fost patru blocuri: Blocul electoral „Alianţa Frontului Popular Creştin Democrat”, Blocul electoral „Blocul Social-Democrat”, Blocul electoral „Blocul Ţăranilor şi Intelectualilor”, Blocul electoral „Partidul Socialist şi Mişcarea Unitate-Единство”. În alegerile din martie 2005 au fost două blocuri: Blocul electoral „Moldova Democrată” și Blocul electoral „Patria-Родина”. Din 2005 și pînă în prezent în Moldova nu au mai fost blocuri electorale.

În context, ar mai fi de spus că printre cele mai de succes blocuri electorale se numără: „Moldova Democrată”, care în 2005 a obținut 34 mandate de deputat din 101; Blocul electoral „Partidul Socialist și Mișcarea Unitate-Edinstvo”, care în 1994 a obţinut 28 mandate de deputat; „Convenția Democrată din Moldova”, care în 1998 a obținut 26 mandate de deputat; „Pentru o Moldovă Democratică și Prosperă”, care în 1998 a obținut 24 mandate de deputat; „Alianța Braghiș”, care în 2001 a obținut 19 mandate de deputat; „Blocul Țăranilor și Intelectualilor”, care în 1994 a obținut 11 mandate de deputat și „Alianța Frontului Popular Creștin Democrat”, care în 1994 a obținut 9 mandate de deputat.

În al patrulea rînd, alegerile merită să fie analizate și din punctul de vedere al interesului manifestat de candidații independenți. Cel mai mare număr de candidați independenți s-a înregistrat în alegerile din 1998 – 60, după care urmează alegerile din 1994 – 20 candidați independenți, alegerile din noiembrie 2010 – 19 independenți, alegerile din 2005 – 12 independenți, alegerile din 2001 – 10 independenți, alegerile din aprilie 2009 – 5 independenți. La alegerile din iulie 2009 nu au participat candidați independenți. Niciodată în istoria Republicii Moldova niciun candidat independent nu a reușit să treacă pragul electoral.

O a cincea concluzie, este că, după patru din cele șapte scrutine parlamentare care au avut loc în Moldova în baza sistemului proporțional, guvernarea a revenit unui singur partid. În 1994 la putere a ajuns Partidul Democrat Agrar cu 56 de mandate din 101. În 2001 comuniștii au obținut 71 mandate, în 2005 – 56 mandate, iar în aprilie 2009 – 60 mandate. După alegerile din 1998, iulie 2009 și noiembrie 2010 în Moldova la putere au venit coaliții postelectorale de centru-dreapta.

O altă concluzie este că forțele de centru-stînga s-au dovedit a fi mai atractive pentru alegători decît cele de centru-dreapta. În ultimele două decenii, forțele de centru-stînga au condus țara circa 13 ani, iar cele de centru-dreapta – circa 7 ani.

Desigur, în baza datelor statistice privind alegerile în Moldova pot fi făcute și alte concluzii, dar pentru un tablou general consider că și cele menționate mai sus sînt suficiente. Urmează să vedem cum se vor așeza lucrurile în cadrul alegerilor parlamentare din acest an și cum se vor modifica datele statistice generale după respectivul scrutin.

Dumitru Spătaru