Se complică situaţia în politica moldovenească şi acest lucru îl simte chiar şi omul simplu, care nu stă să se interese de dimineaţă pînă seara de politică. Astfel, dacă acum cîteva zile ştiam cu siguranţă că în acest an vom avea doar alegeri prezidenţiale directe, în lumina ultimelor evenimente nu putem exclude că vom avea şi două referendumuri (unul republican şi altul local, în Chişinău), dar poate chiar şi alegeri parlamentare anticipate.

Dacă anterior Comisia Electorală Centrală (CEC) a refuzat să dea curs iniţiativei de organizare a unui referendum constituţional în problema reducerii numărului de deputaţi de la 101 la 71 şi privind lipsirea deputaţilor de imunitate (motivul – nu s-a respectat prevederea legală de a colecta minimum 20 mii de semnături în minimum jumătate din unităţile administrativ-teritoriale de nivelul II), acum situaţia s-a schimbat radical. Curtea de Apel a anulat decizia CEC, ceea ce ne duce la gîndul că referendumul respectiv, totuşi, ar putea avea loc. Desigur, ar putea fi vorba şi de un simplu joc, care ar avea drept scop de a da o oarecare alură de democraţie refuzului de a organiza acest referendum, iar în final oricum se va ajunge la situaţia creată ca urmare a deciziei CEC de care am vorbit mai sus. Nu este exclus că Curtea de Apel a luat respectiva decizie şi pentru a descuraja oamenii ce aveau de gînd să iasă la protestul din 24 aprilie şi care a fost anunţat de organizatori imediat după decizia CEC. Dar, oricum, atîta timp cît avem decizia Curţii de Apel în vigoare, cel puţin teoretic putem admite posibilitatea organizării unui referendum constituţional.

De asemenea, în context ar fi de menţionat şi iniţiativa consilierilor municipali de Chişinău din partea Partidului Popular European din Moldova (PPEM), care au propus organizarea unui referendum de revocare din funcţie a Primarului Dorin Chirtoacă concomitent cu alegerile prezidenţiale – pe data de 30 octombrie 2016. Dacă luăm în calcul faptul că, la moment, ponderea oponenţilor liberalilor în CMC este de circa două treimi, această iniţiativă ar putea lua foc. Cu atît mai mult că şi socialiştii, şi consilierii din „Partidul Nostru” nu o dată s-au pronunţat pentru demiterea lui Dorin Chirtoacă, iar comuniştii, chiar dacă au un comportament mai moderat, oricum nu pot fi consideraţi cei care se vor opune unui referendum de demitere a Primarului. Toate acestea ne duc la gîndul că există mai multe şanse ca referendumul să aibă loc, decît şanse ca el să nu aibă loc. Dar, ultimul cuvînt urmează să şi-l spună atît organele electorale, cît şi instanţele de judecată. Or, anterior socialiştii au încercat demiterea Primarului prin referendum, dar nu le-a reuşit.

Vorbind de situaţia politică ce se complică, nu în ultimul rînd aş vrea să mă refer la informaţiile apărute în aceste zile în presă precum că instanţele de judecată au dat cîştig de cauză lui Renato Usatîi şi partidului cu care acesta a mers în precedentele alegeri parlamentare, calificînd drept neîntemeiate motivele ce au stat la baza excluderii acestui concurent electoral din alegeri. Iar aceasta este o confirmare indirectă a faptului că mulţi dintre actualii deputaţi deţin mandate ilegal şi, după deciziile de rigoare ale instanţelor de judecată, se impune revizuirea rezultatelor acelui scrutin, lucru pe care-l poarte face doar Curtea Constituţională. Teoretic, am putea admite că lucrurile vor evolua anume pe această cale, deoarece aceasta e legal şi democratic, dar, la modul practic, este prea puţin probabil că actuala putere, care a făcut numeroase eforturi pentru evitarea alegerilor parlamentare anticipate, acum va ceda atît de uşor şi va merge într-un asemenea scrutin.

Dar, toate cele patru situaţii descrise mai sus (alegerile prezidenţiale, două posibile referendumuri şi posibilele alegeri parlamentare anticipate) ne duc la gîndul că în următoarea perioadă Moldova va fi ca un cazan cu apă în clocot. Fiecare va încerca să promoveze ideea sa, interesul său, fiecare va lupta pentru locul său la masa bogaţilor în politica moldovenească, iar aceasta va arunca în aer stabilitatea firavă care este la moment în ţară. De aceea, poate că ar fi cazul ca politicienii să se gîndească la modul serios la ideea de a organiza, pe data de 30 octombrie, concomitent, şi alegeri prezidenţiale, şi alegeri parlamentare anticipate, şi două referendumuri. Adică, această zi ar urma să devină un fel de moment al adevărului, ziua în care în politica moldovenească vor fi puse toate punctele pe I, iar mai departe lucrurile vor decurge aşa cum va decide Măria sa, Alegătorul.

Dumitru Spătaru