Unii spun că 2015 a fost cel mai prost an pentru Republica Moldova în plan politic, alţii (mai optimişti), zic că acesta nu e doar anul în care clasa politică şi-a arătat adevărata faţă, ci şi anul în care au apărut premise pentru un real schimb de generaţii în politică. Eu zic că 2015 a fost cel mai intens an politic din toţi anii de independenţă.

Am început anul 2015 cu Iurie Leancă în fruntea Guvernului ca exponent al Coaliţiei Pro Europene. După ce acesta a suferit eşec în tentativa de a obţine al doilea mandat de Premier, a urmat crearea coaliţiei minoritare PLDM-PD, care, susţinută neoficial de comunişti, a învestit în funcţie Guvernul Gaburici. Acest Guvern a căzut la nici patru luni de la învestire (după ce Chiril Gaburici a demisionat). Însă, pînă la această demisie, am avut campania electorală din Găgăuzia şi alegerea Başcanului acestei autonomii (în premieră, Başcanul Găgăuziei a fost ales din primul tur şi tot în premieră Başcan a devenit o femeie), dar şi campania electorală a alegerilor locale generale (alegerile propriu-zis au avut loc după demisia lui Chiril Gaburici). Tot pînă la această demisie a revenit în politica moldovenească Renato Usatîi, care a relansat Partidul Popular Republican într-o formulă nouă („Partidul Nostru”), acesta devenind, în scurt timp, una din principalele formaţiuni politice ale ţării. şi tot în această perioadă, Iurie Leancă şi-a creat propriul partid – PPEM.

Au urmat surprizele din alegerile locale: Renato Usatîi – primar de Bălţi din primul tur, Ilanşor – primar de Orhei din primul tur, Dorin Chirtoacă – al treilea mandat în fruntea capitalei din al doilea tur, PN – preluarea controlului politic asupra mai multor oraşe importante, PLDM şi PD – consolidarea poziţiilor în mediul rural etc.

A urmat procesul post-electoral, în care deja PD s-a impus de o manieră categorică, obţinînd cel mai mare număr de preşedinţi de raioane şi cele mai multe funcţii în administraţia locală.

A urmat constituirea AIE-3, care i-a readus pe liberali la guvernare prin învestirea Guvernului Streleţ.

În toamnă au izbucnit cu o nouă amploare protestele Platformei DA (care, apropo, durau încă din primăvara anului 2015). Au urmat protestele de amploare ale PN şi PSRM. şi toate aceste proteste au avut ca şi motiv de bază „furtul miliardului”, dar şi derivatele din acesta – instabilitate pe piaţa valutară, creştere de preţuri şi tarife etc.

A urmat ridicarea imunităţii parlamentare şi reţinerea liderului PLDM, Vlad Filat, iar la scurt timp a căzut Guvernul Streleţ, aceasta aruncînd ţara într-o nouă criză politică.

Au urmat interminabilele negocieri privind învestirea unui nou Guvern, revenirea lui Vlad Plahotniuc în politică, scindarea PCRM, crearea Platformei Social-Democrate pentru Moldova, revenirea în viaţa politică a ex-Premierului Ion Sturza, lansarea în politică a unor membri ai Platformei DA, anunţul Maiei Sandu privind crearea propriului partid etc.

Deci, se mai îndoieşte cineva că 2015 a fost cel mai intens an politic  din toţi anii de independenţă?

Sursa: Igor Volniţchi/Almanahul politic al Republicii Moldova 2015