S-au împlinit 100 de zile de la învestirea în funcție a Guvernului Filip și acesta este un bun prilej pentru a face primele concluzii, referindu-ne atît la reușite, cît și la eșecurile înregistrate.

Guvernul Filip, învestit în funcție într-o perioadă politică destul de complicată, marcată de ample acțiuni de protest ale opoziției, din start a mers pe calea acțiunilor cu caracter social și cu impact benefic pentru populație. Astfel, într-un timp foarte scurt și cu implicarea directă a Premierului Filip, s-a obținut reducerea prețului la combustibil, reducerea tarifelor la gaze și energia electrică, readucerea pe rafturi a pîinii sociale, ieftinirea unor medicamente etc. Aceste acțiuni au fost urmate de indexarea anuală a pensiilor, de elaborarea cadrului legislativ necesar pentru majorarea salariilor unor categorii de bugetari, de readucerea în tabăra beneficiarilor de ajutor de stat a unor categorii care pierduseră acest drept. Într-un cuvînt, Guvernul Filip a demonstrat din start că are o agendă socială bine pusă la punct, chiar și dacă mai mulți analiști au atras atenția că ea a fost una impusă Cabinetului de miniștri de situația politică concretă din țară. Tot ei au menționat în repetate rînduri că, dacă nu făcea acest lucru, Premierul Filip riscă să mențină la un nivel destul de ridicat nemulțumirea populației față de putere în general și față de Cabinetul de miniștri în particular.

Și dacă în plan social, Guvernul Filip, de bine de rău, s-a descurcat, atunci în plan economic și fiscal lucrurile nu au mers bine deloc. Astfel, Moldova nici pînă în prezent nu are buget pentru anul 2016, iar politica bugetar-fiscală, care, apropo, nici ea nu e în vigoare, a devenit ținta unor critici publice serioase. Împotriva acestei politici au protestat și posesorii de automobile înregistrate peste hotare, și fermierii, dar și reprezentanții patronatelor, care au lăsat să se înțeleagă că ea pune o povară suplimentară pe mediul de afaceri și-l va sufoca cu totul. A nemulțumit politica bugetar-fiscală și prin unele măsuri selective, discriminatorii, dar și prin faptul că, după cum s-a exprimat un cunoscut analist, în goană după venituri, Guvernul a început să impoziteze chiar și morșii, referindu-se la unele impozite ce vor trebui achitare pentru bunurile persoanelor decedate.

Situația la acest capitol a fost agravată și de lipsa progresului în dialogul cu principalii parteneri de dezvoltare. Și dacă dialogul cu Banca Mondială a avansat cît de cît, fiind prevăzute unele mijloace pentru reabilitarea drumurilor locale, atunci în cazul relațiilor cu Fondul Monetar Internațional situația rămîne incertă. Aceasta chiar dacă Premierul din start a dat asigurări că nu va fi pierdut nici un minut și se va acționa rapid în vederea demarării negocierilor cu FMI privind un nou memorandum de colaborare.

Nici în ceea ce ține de politica externă nu s-au înregistrat careva succese. În această perioadă, Premierul a efectuat două vizite externe – una la București și alta la Bruxelles. Oficialii de la București, chiar dacă s-au arătat deschiși și dispuși să acorde suport financiar Republicii Moldova, totuși, au pus unele condiții destul de dure, ceea ce demonstrează că romantismul din relațiile moldo-române a trecut, lăsînd locul pragmatismului. În cazul relației cu Bruxelles-ul, chiar dacă Pavel Filip a fost primit la un nivel destul de înalt, se simte o răceală oarecare. Oficialii europeni nu mai sînt atît de deschiși față de RM ca anterior, fie că de vină sînt problemele cu care se confruntă ei, fie că, după furtul miliardului și după alte evenimente negative, nu mai tratează cu încredere Chișinăul.

Nu e mai bună situația nici pe filiera transnistreană. Chiar dacă reunificarea țării continuă să fie o prioritate declarată a Guvernului și chiar dacă se simte implicarea plenară a Germaniei, Președintele în exercițiu al OSCE, oricum de cînd Guvernul Filip e în funcție nu s-a reușit nici măcar reluarea negocierilor în formatul 5 plus 2.

Destul de tensionată rămîne și situația politică internă, opoziția scoțînd în continuare oamenii în stradă la proteste împotriva guvernării. E drept că pretențiile opoziției nu se referă doar la Guvernul Filip, ci la guvernare, în general, dar aceasta oricum creează o anumită stare de spirit în societate și o anumită percepție față de actul guvernării.

Toate acestea ne determină să abordăm cu mare prudență șansele de viitor ale Guvernului Filip. Cu atît mai mult că, pe lîngă noi proteste, opoziția a inițiat și procedura de demitere a Guvernului prin moțiune de cenzură. Iar odată cu apropierea alegerilor prezidențiale, situația va deveni și mai tensionată, ceea ce va crește presiunea pe actualul Guvern.

Dumitru Spătaru