foto: clubdiverta.ro

CURENTUL a apelat la ajutorul lui Mircea V. Ciobanu, critic literar, redactor-şef la Editura „Ştiinţa”, şi a elaborat un clasament convenţional al celor mai buni zece scriitori contemporani basarabeni.

Vasile Romanciuc. Poetul cel mai important al unei generaţii poetice (a şaptezeciştilor) foarte consistente, îmbinînd perfect muzicalitatea şi înţelepciunea poeziei clasice, tradiţionale, cu formula modernă şi cu jocurile literare postmoderne; poetul timpului său şi al generaţiei sale, dar, ca orice poet deschis spre literatura bună de oriunde o fi (poetul are şi o îndelungată experienţă de editor de carte), paleta lui e variată.

Arcadie Suceveanu. Poetul armoniilor, care a evoluat de la poezia haute-couture (de sorginte parnasiană) pînă la poezia high-tech, scientistă, livrescă, postmodernă sau a nanotehnologiilor discrete („minimaliste”), la nivelul atomilor, a imaginilor pline în esenţa lor, nu în expresia acestora, avînd un cult deosebit pentru obiectul de artizanat, bine lucrat.

Eugen Cioclea. Poetul care a adus în literatura din Basarabia poezia modernă, fiind un Baudelaire al nostru, veriga care lipsea, unind poezia romantică cu formula şocantă, modernă, îmbinînd livrescul cu pasionalul, poetul absolut, unul din tagma rebelilor, a ereticilor luminaţi.

Emilian Galaicu-Păun. Estetic şi livresc pînă în măduva oaselor, fructul bibliotecilor şi al unei educaţii acumulate exclusiv pe cale culturală, capul rebelilor optzecişti (şi maestru pentru generaţiile mai tinere), poet şi prozator, eseist şi critic literar, supradotat poetic şi foarte doct teoretic, nu numai prezent activ şi încadrat perfect în literatura română, dar şi stingînd culmi pe care puţini scriitori români de azi se încumete să le atace.

Nicolae Popa. Poetul cel mai precoce al generaţiei sale (a debutat editorial la 22 de ani, un caz mai rar în timpul sovietic), situat în afara curentelor literare, deşi face o poezie modernă prin definiţie, născută de o stare perpetuă, nu de o anume formă, poetizînd spaţii, uneori – pe cele mai profane ori pe cele mai obişnuite, mai triviale, privite într-o perspectivă neobişnuită şi în analogii surprinzătoare.

Vasile Gîrneţ. Un intelectual sadea, un nonconformist şi un promotor al valorilor intelectuale şi estetice de elită, director şi fondator al revistei „Contrafort”, foarte bine cotată în mediile aristocratice ale culturii române, revistă la care colaborează atît scriitori din Basarabia, cît şi valoroşi scriitori din România; creator de texte postmoderniste fine, esenţializate, dens condimentate cu referinţe culturale, creator de spaţii unde textele se întîlnesc cu personalităţile şi personajele literaturii, dar şi cu cititorul lor.

Nicolae Leahu. Poetul cel mai bine documentat în ceea ce ţine de optzecismul poetic românesc în integritatea lui, scriind şi o teză de doctorat în această temă, deşi literatura lumii nu se topeşte atît de evident în poemele sale, acestea îmbinînd mai curînd o sensibilitate impresionistă cu un deliciu al facerii, refacerii şi prefacerii textelor, în maniera artiştilor populari artizani, care ştiu să dea forme imposibile lutului sau lemnului la îndemînă.

Ştefan Baştovoi. Cel mai plastic din tot grupul nouăzecist, cuprinzînd într-un joc poetic foarte talentat (la începuturile acitităţii, înainte de călugărie) revolta, fronda, frizarea licenţiosului sau impudicului, semitonalul minimalist şi chiar livrescul postmodern, iar cu romanul ironic-evocator al amintirilor din copilăria sovietică „Iepurii nu mor”, a dat poate una dintre cele mai bune proze ale generaţiei (romanul a fost tradus şi în franceză), un bun model de scriitură, concomitent modernă, şocantă, dar şi cursivă.

Dumitru Crudu. Unul dintre cei mai talentaţi scriitori ai generaţiei sale, cunoscut dramaturg şi poet, tradus şi jucat pe scenele mai multor ţări, iar proza sa, minimalistă conceptual, poartă amprenta şcolii postmoderniste, cu multe referinţe culturale şi intertextuale; autenticismul naraţiunilor sale tinzînd să obţină un plus de credibilitate prin valorificarea limbajului cotidian, anost, inexpresiv sau monosemantic şi prin schimbarea perspectivelor narative.

Alexandru Vakulovski. Prozator, poet şi publicist, copilul teribil al generaţiei, debutînd în România, cu un roman care a produs scandal în lumea pudibonzilor, continuînd în aceeaşi cheie, care frizează decenţa, ilustrînd o lume a unde groundului românesc, cu narcomani, prostituate şi alte elemente declasate, o zonă puţin explorată, dar atît de caracteristică timpului în care trăim…

Andriana Cheptine