Lucrările de conservare pentru sinagoga și biserica din localitatea Rașcov din stânga Nistrului s-au încheiat. Acestea au fost posibile datorită susținerii Programului Uniunii Europene „Măsuri de Promovare a Încrederii”, implementat de PNUD Moldova.
Localitatea Rașcov din stânga Nistrului este cunoscută datorită locurilor pitorești, dar și a diversității etnice. De-a lungul anilor, acolo au locuit polonezi, armeni, ucraineni, moldoveni, ruși, iar evreii constituiau peste jumătate din numărul populației.
„Oamenii aici au locuit în pace. Într-o reședință multietnică și compactă, în acest caz localitatea Rașcov, oamenii pot conviețui având diferite religii, vorbind diferite limbi, având diverse tradiții culturale”, spune Oleg Bersadschii, primarul satului.
În arhivele localității Rașcov au fost atestate șapte tipuri de lăcașe de cult, dintre care doar patru s-au păstrat până în zilele noastre. Printre ele se numără sinagoga și ruinele bisericii.
Sinagoga din localitatea Rașcov datează din anul 1749 și este considerată una din 20 cele mai frumoase edificii din Europa.
„Asemenea construcții în Moldova nu mai există. S-a păstrat decorul din piatră, care ne demonstrează că a fost construită în stilurile baroc și rococo. Clădirea este una remarcabilă și are foarte mulți vizitatori”, spune Olga Slivca, directoarea muzeului din Rașcov.
În localitate, pe lângă diverse lăcașe de cult, sunt și câteva cimitire, dintre care două sunt evreiești.
„După ce vizitează sinagoga, oamenii vor să viziteze și cimitirele. Așa s-a întâmplat că a fost descoperit, la unul dintre cimitire, mormântul rabinului Shabtai, cel care a fost întemeietorul mișcării hasidice din această regiune”, relatează consiliera locală Alla Lopatin.
Astfel, pelerini din Moldova, dar și din comunitatea internațională evreiască vin să viziteze localitatea Rașcov.
Biserica din Rașcov a fost ridicată în 1740, conform spuselor localnicilor. În alte scrieri este documentat faptul că în localitate a fost adusă în exil Ruxandra, fiica domnitorului Vasile Lupu. Ea venea la biserică și admira priveliștea care se deschidea asupra Moldovei de pe râul Nistru. În secolul XVIII, biserica era considerată greco-răsăriteană, iar în 1894 a devenit creștin-ortodoxă. În anii ’30 aceasta a fost distrusă, fiind transformată în hambar pentru grâne.
Lucrările de conservare au durat câteva luni, fiind respectate standardele naționale și internaționale de păstrare a patrimoniului.
„La asemenea clădiri istorice nu poți face lucrări de consolidare în formă clasică, adică intervențiile trebuie să fie minime, dar recurgem la un foraj special cu diamant, ținând cont de o anumită umiditate, pentru că este foarte important ca acești pereți să fie întăriți. Noi trebuie să păstrăm patrimoniul istoric existent. Noi nu putem să modificăm acești pereți, această tencuială, pentru a nu interveni în aspectul exterior și interior al clădirii”, explică Iurii Kriklivets, directorul adjunct al companiei care a efectuat lucrările de conservare.
