Scriitorul şi jurnalistul Igor Volniţchi a scos de sub tipar o nouă carte. De data aceasta nu e un roman, ci o culegere de povestiri întitulată „Prizonierii Amurgului”, transmite CURENTUL.

Culegerea cuprinde trei povestiri: „Blestemul”, „Linişte! Copilul doarme!” şi „Ziua a treisprezecea”.

În recenzia la culegere, Vlad Zbîrciog, secretarul Uniunii Scriitorilor din Moldova, menţionează că, în aceste povestitri, „autorul întreprinde, ca în romanele sale, o investigaţie subtilă a resorturilor sufleteşti şi de conştiinţă ale personajelor, descoperind noi faţete ale misterului, ale tainei, ale armoniei, ale sublimului…”.

„Întitulat „Prizonierii Amurgului”, volumul include trei povestiri: „Blestemul”, „Linişte! Copilul doarme!” şi „Ziua a treisprezecea”, în care autorul surprinde în ţesătura densă a existenţei „oameni osîndiţi să trăiască în Amurg”, adică „privaţi de dreptul de a trăi în Lumea Luminii”. „Sînt, după cum notează în scurtul preambul însuşi autorul, „prizonierii Existenţei”, „ostaticii propriei vieţi”, „vinovaţi fără vină…”. Zice autorul: „Unii oameni trăiesc întreaga viaţă în Lumină, alţii – în Întuneric. Dar există şi o a treia lume – cea care separă Întunericul de Lumină şi Lumina de Întuneric. Aceasta este Lumea Amurgului (…) Ei sînt osîndiţi să penduleze între două lumi, încercînd periodic să pătrundă în una dintre ele, pentru a-şi găsi, în sfîrşit, liniştea…”. Despre aceşti „ostatici ai propriilor vieţi” încearcă să scrie Igor Volniţchi. Şi o face cu multă pasiune şi intelect, dînd dovadă de o cultură filosofico-estetică substanţială”, afirmă Vlad Zbîrciog.

El mai spune că „scriitorul creează o lume aparte, cu plusurile şi minusurile ei, atribuindu-i dimensiunile personalităţii sale”. „Sînt reflecţii adînci care punctează un spirit analitic în care sensibilitatea este potenţată de raţiune, materia purtînd o încărcătură plină de semnificaţii. De fapt, este un amestec de ficţiune, vrăjitorie şi raţiune”, se spune în recenzia la culegere.

Vlad Zbîrciog afirmă că „Igor Volniţchi încearcă prin scrisul său să pătrundă zone mai puţin frecventate de alţi scriitori”.

„Urmînd preceptele sugerate de Goethe, precum că reflexibilitatea tragică impune mai multe aspecte în meditaţia asupra destinului uman: „raportul individ-societate, ciocnirea dintre ideal şi realitate, conflictul dintre pornirile angelice şi cele demonice din sufletul omului”, Igor Volniţchi intuieşte semnele distinctive ale unui destin tragic (de fapt, în tot ce scrie este urmărit de tragismul existenţial)…   …. Igor Volniţchi este un psiholog care ştie a îmblînzi, mai mult chiar, ştie a ordona stările, simţirile, ştie a da contur sensibil unor momente de esenţă ale destinului”, se menţionează în recenzie.

Vlad Zbîrciog mai spune că „Igor Volniţchi este, după cum desprindem din aceste trei cărţi, un scriitor preocupat de destinul unui singur personaj, chiar dacă în jurul acestuia mai există şi altele”.

„Acţiunea din romane sau povestiri gravitează în jurul personajului principal, celelalte găsindu-şi rostul în dezvăluirea subiectului. De menţionat că personajele principale sînt memorabile, destinul lor fiind modelat de o stare de singurătate care le cultivă un univers al înstrăinării, al însingurării, moment ce duce, de cele mai multe ori, la un proces inevitabil – cel al dezumanizării. Fireşte, scriitorul, conştient de ceea ce se poate întîmpla cu personajul principal, îl conduce cu multă precauţie şi sensibilitate, trecîndu-l prin suferinţă, spre un liman al resemnării, al purificării şi luminării interioare, această personalizare fiind elementul forte al scrisului său, moment care-l deosebeşte de alţi prozatori”, se spune în recenzie.

Igor Volniţchi a donat deja o treime din tirajul noii sale cărţi bibliotecilor din Moldova, prin intermediul Bibliotecii Naţionale. O parte din tiraj va apărea în vînzare în zilele următoare în reţeaua „Librarius”.

Anterior, Igor Volniţchi a publicat romanele „Călăul e nevinovat” şi „Învaţă-mă să mor”, dar şi „Istoria Partidelor din Republica Moldova”.

Cristina Gurez