Curtea de Conturi a efectuat un raport de audit performanței în domeniul mediului privind utilizarea durabilă a terenurilor agricole. Raportul a fost examinat în cadrul şedinţei publice a Curţii de Conturi din 15 iulie 2014, transmite CURENTUL.

Raportul a fost examinat în prezența mai multor persoane responsabile și cu funcție de răspundere, precum și în prezența ministrului Agriculturii, Vasile Bumacov.

S-a stabilit că, potrivit datelor Cadastrului funciar, fondul funciar al Republicii Moldova, la situația din 31.12.2013, a constituit circa 3,38 mil. ha, în care ponderea cea mai semnificativă o dețin terenurile cu destinație agricolă (59,5%). Cota cea mai importantă din totalul terenurilor agricole este deținută de terenurile arabile, urmînd cele ocupate de pășuni și plantații multianuale

Conform auditului, păstrarea pe termen lung a stării terenurilor agricole în contextul măsurilor de conservare a solului, prin practicarea unei agriculturi organice, reprezintă unul dintre obiectivele primordiale ale politicii de mediu a Republicii Moldova. Politica statului la acest capitol stabilește exploatarea terenurilor într-o manieră durabilă, în baza unor principii nonpoluante și de conservare.

Lipsa unei legi speciale a solului nu permite elaborarea de politici în domeniul terenurilor agricole, fapt care ar asigura protecția terenurilor agricole și a funcțiilor sale de mediu, economice, sociale, și ecologice. Auditul relevă că, în condiţiile lipsei unei legi organice a solului devine dificilă asigurarea reglementării activităţilor de protecţie, conservare şi ameliorare a calității solurilor, bazate pe principii ştiinţifice, agrotehnice şi organizatorice.

Totodată, domeniul gestionării durabile a terenurilor agricole este unul vulnerabil, auditul constatînd situații problematice și deficiențe la acest capitol.

Potrivit echipei de audit, a fost depistată lipsa unor date complete, veridice și generalizate privind terenurile agricole care determină imposibilitatea unei monitorizări adecvate a acestora.

Curtea de Conturi mai arată că MAIA și Ministerul Mediului MM nu dețin informație sub forma unei baze de date complexe, care să cuprindă date privind indicatorii de caracterizare agrofizică a solului, climei, reliefului, de utilizare a terenurilor. Totodată, nu sînt estimate riscurile privind diferitele procese de degradare a terenurilor agricole, poluarea acestora, fapt ce are o conotaţie negativă asupra bunei implementări a politicilor privind utilizarea durabilă a acestora.

În același timp, nu sînt identificate eforturi orientate asupra unui management integrat al terenurilor și nu sînt luate în considerare preocupările de mediu în cadrul planurilor de utilizare a acestora. APL nu dispun de planuri de amenajare a teritoriului, astfel încît utilizarea terenurilor agricole nu este însoțită de o dezvoltare planificată.

De asemenea, nu există un monitoring ecologic eficient, care ar determina implementarea unor activități necesare păstrării pe termen lung a fertilității solurilor, precum și evitării de poluare a acestora. Pentru adoptarea unor decizii sustenabile cu privire la diminuarea impactului negativ asupra terenurilor agricole, autoritatea publică responsabilă de controlul ecologic de stat nu depune eforturile de rigoare, care să asigure o monitorizare ecologică continuă pentru depistarea operativă și la timp a tuturor factorilor poluatori sau cu impact negativ asupra terenurilor.

Programul de conservare şi sporire a fertilităţii solului pentru anii 2011-2020 și activitățile privind ameliorarea fertilității terenurilor agricole nu sînt însoțite de proceduri și mecanisme de prioritizare a obiectivelor, de expertizare și evaluare a obiectelor, de acțiuni și indicatori măsurabili, ceea ce determină riscul neobţinerii efectelor importante scontate.

Raportul arată că autorităţile competente în gestionarea terenurilor agricole nu dispun de procese și pîrghii suficiente pentru diminuarea degradării și impactului negativ al poluării acestora, precum și mecanisme de înlăturare a ameninţărilor asupra mediului. În context, autoritățile centrale de specialitate urmează să-și stabilească obiective concrete, măsuri detaliate, precum şi activităţi caracteristice unui management durabil al terenurilor agricole.

În același timp, controlul ecologic de stat necesită identificarea cauzelor și factorilor de poluare a terenurilor și, ca rezultat, stabilirea acțiunilor şi măsurilor pentru asigurarea durabilităţii acestora.

Curtea de Conturi a acordat termenul de 6 luni entităților supuse auditului să informeze Curtea de Conturi despre implementarea recomandărilor.

Diana Cebotari