[ X ]
[ X ]
Andrei Baştovoi: Martir sau escroc?
6 Martie
foto: point.md

De mai bine de doi ani și jumătate urmăresc cu atenție și, recunosc, cu oarecare surprindere, luările de atitudine, reflectate pe larg de mass-media din Republica Moldova, vis-à-vis de cazul Andrei Baștovoi, fost Vicepreședinte ASCOM și Coordonator general al proiectului Sudan, condamnat de instanța de judecată la 9 ani de închisoare pentru delapidare de fonduri în proporții deosebit de mari.  

Ultimele din această serie sunt noile pledoarii în apărarea lui Andrei Baștovoi din partea ieromonahului Savatie Baștovoi, cuprinse într-un interviu al său apărut în Ziarul de Gardă din 13 februarie a.c., și Scrisoarea de onoare către A. Stati ”Ați fost sistematic mințit”!, publicată pe Jurnal.md la 17 februarie curent și semnată de inginerul naval Cristian Iliescu, fost angajat al companiei Casco Petroleum Overseas Ltd din Sudan în perioada când aceasta era condusă de Andrei Baștovoi.

Intrigat, am revăzut intervențiile altor persoane în mass-media din ultimii 2 ani pe marginea ”dosarului Baștovoi”, am recapitulat luările de poziție ale unor personalități de vază din Moldova, ale unor rude și prieteni ai condamnatului, ale mai multor publicații și canale TV. Am lăsat să se ”răcească” primele impresii, în încercarea de a înțelege ce sau cine anume îi ghidează pe unii când își exprimă opinia în mod univoc, categoric și fără drept de apel.

De ce unii reprezentanți ai presei catalogează condamnarea lui Andrei Baștovoi ca fiind ”ilegală”, ”lipsită de probe”, ”la comandă”, fără să aibă acces la aceste probe, dar și fără să cunoască cel puțin esența lucrurilor, motivele deciziei de a-l acționa în judecată pe cel care, timp de peste un deceniu, fusese persoana cu cel mai mare credit de încredere în Ascom-Grup?

Ce stă la baza tendințelor altora de a-l idolatriza pe Andrei Baștovoi și de a-i crea o aură de martir? În ultima sa apariție din ”ZdG”, ieromonahul  Savatie Baștovoi vorbește de procese pierdute de către noi în Sudan, de despăgubiri, jonglează cu fapte care sunt departe de realitate, acuză procurorii, judecătorii, avocații, pe toți cei implicați în procese, însă nu admite sub nici o formă că Andrei Baștovoi ar putea să fie vinovat.

Or, Andrei Baștovoi e vinovat, și lucrul acesta a fost dovedit în instanță, orice s-ar afirma de apologeții inocenței lui. Nu îmi pun scopul de a convinge pe nimeni, opinia proprie mi-am creat-o în vara lui 2011, când m-am confruntat cu primele rezultate ale investigației interne. Ceia ce îmi trezește nedumerirea e faptul că nici nu se acceptă probabilitatea ca Baștovoi să fie culpabil în cele incriminate. Și aici mă macină curiozitatea – ce i-ar zice Andrei Baștovoi nu nepotului său Savatie Baștovoi, ci Ieromonahului Savatie Baștovoi, dacă discuția s-ar transforma în spovedanie?

Domnule Savatie, Andrei Baștovoi se face vinovat în cele ce i se încriminează. Datele din acest material sunt mai mult decât grăitoare și să nu rămâneți surprins când vor mai ieși la iveală și altele. Inimaginabile și zguduitoare.

Și dacă sunteți chiar atât de sigur de nevinovăția lui Baștovoi, propuneți-i, totuși, unchiului Andrei să facă o spovedanie sinceră în fața dvs. Și ca un bun creștin cu frică de Dumnezeu, să mărturisească: A FURAT SAU NU A FURAT?

Însă orice v-ar spune, să-i amintiți încă o dată, pentru orice eventualitate, că una din cele zece porunci ale Domnului pentru creștini este: SĂ NU FURI.

Intuiesc motivele poziției luate de ”ZdG” și ”Jurnal”, și cele ce le pot doar intui sunt bine cunoscute persoanelor ce primesc deciziile privind publicarea materialelor și atitudinii ce urmează a fi luată.

Săptămîna trecută am transmis ”Jurnalului” replica la ultimul articol publicat de către ei, avându-l ca protagonist pe un fost angajat al ”Casco Petroleum Overseas” LTD. M-am așteptat la orice reacție din partea redacției, exceptând lipsa acestei reacții. Cel puțin pentru mine este clară politica editorială a ”Jurnalului” și mă adresez redacției ”ZdG” cu rugămintea de a permite publicarea pasajului ce urmează: sunt gata să achit contracostul materialului, transmis în adresa ”Jurnalului” ca drept de replică, la preț de spațiu publicitar.

Rog ca cele ce urmează să fie privite ca poziția mea personală, pe care mi-o expun spre informarea societății civile și în calitate de răspuns atât la publicațiile anterioare legate de ”dosarul Baștovoi”,  cât și la cele ce vor urma, în cazul în care mesajul meu va fi publicat.

Preluând funcția de Coordonator general al proiectului Sudan în vara anului 2011, am fost cel ce a moștenit ”roadele” activității predecesorului meu Andrei Baștovoi.

Nu mă voi referi la fapte ce au tangență cu dosarele penale ale domnului Baștovoi și ale unora dintre membrii echipei sale – să-și spună legea cuvântul. În cel mai succint mod posibil, voi relata doar ceea ce cunosc din propria-mi experiență.

În iunie 2011 Andrei Baștovoi a fost lipsit de pârghiile administrative de care dispunea în proiectul din Africa. La sosirea mea în teritoriu am găsit un dezastru greu de imaginat. Cea mai mare și mai complexă infrastructură economică privată din Sudanul de Sud era distrusă practic în întregime. Construită prin eforturi supraomenești de către mii de angajați din Moldova, România, Ucraina și din alte țări, cu prețul a sute de milioane de dolari, această infrastructură ajunsese prada unei neglijențe administrative criminale din partea unui om învestit, practic, cu puteri nelimitate.

Campul din Akair, cel mai mare punct de lucru din Sudanul de Sud, cu o capacitate de cazare de circa 350 persoane, fusese lăsat de izbeliște și părărsit în regim de urgență. Totul a rămas în voia soartei și a populației locale – infrastructura de câteva zeci de milioane de dolari, pista de aterizare, cu tot cu avionul de transport scos din funcțiune. Fiind la Akair pentru prima dată după 2008, am rămas perplex, mut de nedumerire. Refuzam să-mi cred ochilor.

Depozitele erau pline cu utilaje deja putrezite și ruginite, din punctul medical nu fusese scos nici măcar echipamentul chirurgical, oficiul era plin de documente contabile ”uitate”.  40 de tone de dinamită ce urma să fie utilizată pentru lucrările seismice zăceau aruncate în voia soartei, sub responsabilitatea unui băștinaș care doar dimineața mai putea fi prins treaz.

Spitalele din Ayod și Diuk-Padieth, proprietate a companiei, ajunseseră în paragină, fiind predate apoi autorităților locale.

Campul din Kapoeta, la hotarul cu Kenya, a fost evacuat în regim de urgență, întreaga infrastructură fiind lăsată în bătaia vântului.

În localitățile Garuga și Arua (Uganda) au fost abandonate alte două campuri dotate cu toate cele necesare pentru cazare și întreținere, inclusiv zeci de unități de tehnica specială, camioane de mare tonaj și unități de transport fluvial. Patru luni și peste 300.000 USD ne-a costat reîntoarcerea în Sudan a proprietăților companiei duse și ”uitate” de Andrei Baștovoi în Uganda.

La revenirea în Bor, unde este dislocată principala bază logistică a companiei din Sudanul de Sud, cu cel mai mare depozit de carburanți și cel mai mare port fluvial din Sudanul de Sud, cu unități de producție costisitoare și mari ateliere mecanice pentru reparația utilajelor petroliere, cu un parc enorm de mijloace tehnice, am fost martorul ocular al unor imagini parcă rupte din filme.

Imaginați-vă un teritoriu imens de pe malul Nilului pe care stau împrăștiate vreo 150 de  automobile, camioane, autobasculante, camioane de mare tonaj, peste 120 de tractoare de tot felul, excavatoare, gredere, mai bine de 50 de unități de tehnică specială – utilaje, echipamente, strunguri care aproape că nu se văd dintre copaci, tufari, ierburi mai înalte decât omul, liane, și printre care se plimbă în voie animale, șerpi, pui de crocodil și tot felul de alte vietăți.

Plus în jur de 40 de unități navale ancorate la malul apei, din care o bună parte nefuncționale, pur și simplu lăsate să putrezească.

Elicopterul procurat pentru situații de urgență –  de genul celei ce avea să se întâmple în decembrie 2013 – zăcea, ca și avionul din Akair, distrus și ruginit, cu sistemul electronic ros de șoareci și termite.

Și toate astea se aflau în gestiunea Coordonatorului general Andrei Baștovoi. Doar că, de la o vreme, nu-l mai interesau. Întrerupând în mod samavolnic activitatea de explorare pe Blocul 5B și punând în pericol contractul cu Guvernul Sudanului de Sud, care prevede rezilierea  în cazul nerespectării programului stabilit de lucrări, Andrei Baștovoi s-a lansat în afaceri proprii atât în Sudan, cât și în țările vecine – Uganda și Congo.

Culmea cinismului – în timp ce Ascom se confrunta cu probleme grave în Kazahstan, Andrei Baștovoi, profitând de încredere deplină din partea conducerii companiei, și-a  înregistrat în Congo o întreprindere specializată în construcții industriale – Congo Aluminium & Steel Constructions, abreviat Casco. Vedeți cumva vreo similitudine cu Casco Petroleum Overseas? Chiar dacă, să admitem, utilizarea denumirii mai putea fi ascunsă, cu ce utilaje urma să lucreze dl Baștovoi? Și din ce bani acoperea cheltuielile operaționale? Întrebare retorică la care nu aștept vreun răspuns.

Revenind în 2011: pas cu pas, proiectul a reintrat în normal, deși cheltuielile au fost enorme. Doar pentru restabilirea tehnicii și utilajelelor  și pentru refacerea infrastructurii, a căror valoare se cifrează la peste 100 mln. USD, a fost nevoie de aproape 10 milioane de dolari SUA.

Partenerii de ”afaceri” din Sudan ai lui Andrei Baștovoi și Ion Strelnicov (un alt fost angajat al nostru care s-a dedat hoțiilor și care acționa în cârdășie cu A. Baștovoi), care jucau pe bani grei, ne hărțuiau și ne atacau în instanțe cu acte false în încercarea de a stoarce de la noi sume exorbitante și motorină. Acte falsificate de Strelnicov până în ziua de azi circulă prin instanțele din Juba, Bor, Malakal, Khartoum și Chișinău, și sunt sigur că acțiunile întreprinse în decursul a doi ani de cei prin care se încercase exproprierea bunurilor companiei erau dirijate de Baștovoi și Strelnicov.

Ne-am pomenit asaltați de o sumedenie de cereri de achitare a datoriilor: doar la motorină ”creditorii” solicitau peste 1 mln. 50.000 dolari SUA în baza unor documente emise în copii xerox, unele cu semnătura mea falsificată. Însă timpul le-a pus pe toate la locul lor. Strelnicov se confruntă cu instanțele de judecată din Khartoum, sub învinuirea de a fi furat peste 2 mln. USD, dar și pentru fals și uz de fals; pe numele ”partenerilor” săi și ai lui Baștovoi în Sudanul de Sud au fost emise mandate de arest; fostul Vicepreședinte se află în penitenciarul Nr. 13, în așteptarea deciziei Curții de Apel Chișinău, împreună cu fiul său și fostul contabil-șef.

Vreau să aduc, cu titlu de informare, date devenite deja statistică, privind o parte din pierderi, în majoritatea lor irecuperabile, conform situației de la 30.06.2011. Sunt exemple cât se poate de elocvente, documentate în cadrul unui audit extern.

În urma analizei activității în cadrul proiectului Sudan pentru perioada 01.09.2008 – 30.06.2011, în rapoartele de stoc ale magazionerului au fost depistate înregistrări cu dată anterioară, fără confirmări din partea magazionerului, a unei cantități de motorină de 1.418.726 litri (preț aproximativ de piață – 2 mln. 260.000 USD).

A fost depistată lipsa documentelor justificative pentru achitarea unor cantități de  combustibil în valoare de 1 mln. 720.000 dolari SUA, precum și diminuarea veniturilor din prestarea serviciilor de transport cu peste 206.000 USD.

Circa 400.000 USD au fost achitate către două persoane fizice locale fără documente justificative, au fost efectuate transferuri bancare în sumă de peste 330.000 USD și 42.000 Euro fără nici o conexiune cu activitatea economico-financiară a companiei.

A fost procurat un lot de pământ în Uganda, în valoare de circa 90.000 USD, fără titlu de proprietate. Nu au intrat în casierie 2 mln. 26.000 USD dintr-un proiect de construcție a porturilor pe fluviul Nil, în condițiile în care subcontractorul a achitat 100% din suma prevăzută în contract.

Au fost achiziționate bunuri materiale de la o companie-fantomă în valoare de peste 4 mln. USD, în beneficiul aceleiași companii s-au achitat carburanți în valoare de circa 2 mln. 400.000 USD.

Circa 1 mln. 720.000 USD au fost transmise cash unui angajat al companiei, care a decontat suma primită doar în baza copiilor xerox, în numele unei companii-fantomă. A fost eliberată titularilor de avans, în numerar, o sumă de peste 20 mln. USD, din care, doar în cazul a trei persoane, sumele de bani eliberate cash pentru diverse achiziții depășesc 14 mln. USD.

La construcția drumului Ayod-Waad-Akobo, din cauza nerespectării de către companie a condițiilor contractuale și calității proaste a lucrărilor, a fost refuzată plata a circa 1 mln. 414.000 USD, iar la construcția drumului Bor-Pariak lucrările au fost executate în lipsa unui contract legal, pierderile din această cauză constituind circa 970.000 USD.

Cred că e cazul să mă refer și la suma de circa 185.000 USD, extrasă în numerar la 22.06.2011 din conturile Casco Petroleum Overseas Ltd./Uganda și transferată în Moldova de către persoana fizică Valentin Baștovoi, fiul lui Andrei Baștovoi, fără autorizarea proprietarului și în lipsa oricăror documente justificative.

La 30.06.2011 același Valentin Baștovoi a transferat suma de 25.000 USD în Japonia, fără autorizare și în lipsa oricăror documente justificative, către o companie cu care nu avem stabilite niciun fel de relații de cooperare economico-financiară. Tot Valentin Baștovoi a întreprins o tentativă ilicită de transfer a 61.000 USD, în data de 27.07.2011, către aceeași companie din Japonia, fără autorizare și în lipsa documentelor justificative, tentativă blocată de Departamentul de securitate al companiei.

Situațiile descrise sunt doar o parte din bilanțul managementului dezastruos al lui Andrei Baștovoi în Sudan.  M-am referit doar la transferurile ilegale operate de Valentin Baștovoi,  din singurul considerent că dosarul ”185.000” a fost pe larg mediatizat în Moldova sub aspectul ”lipsei probelor într-un dosar la comandă”. Toate probele în original, inclusiv mărturiile lucrătorilor bancari ugandezi, depuse în fața instanței din Moldova, sunt anexate la dosare, urmează doar ca fiecare să-și asume păcatele și să răspundă pentru cele făptuite.

Nu judec pe nimeni. Există autorități statale abilitate să dea aprecieri și care vor pune punctul final în dosarele Baștovoi. Dar țin să-mi exprim opinia că meritele din trecut nu trebuie să-l facă pe nimeni imun la pedeapsă și să-i servească drept paravan de intangibilitate atunci când a comis o nelegiuire.

Ceia ce cer este respectarea echidistanței din partea reprezentanilor presei: creând opinii bazate pe emoții, nu contribuim câtuși de puțin la informarea obiectivă a publicului.

”Persecutat și închis pe nedrept” este motto-ul practic al fiecărei inserții ziaristice din Jurnal și Ziarul de Gardă cu referire la dosarele Baștovoi.

Numai că realitatea vine cu alte dovezi. Omul ajunsese atât de departe în lăcomia lui, încât nu se mai putea opri. Deja demis din funcție și aflat sub anchetă de serviciu, Andrei Baștovoi a vrut să dea o ultima lovitură: și-a pus semnătura pe un contract în valoare de circa 6 mln. USD cu o structură guvernamentală din Sudanul de Sud, în numele unei companiei off-shore în care figurează ca acționari întreaga lui familie și un fost angajat din proiectul Sudan. Inițial, cererea de ofertă parvenise pe numele unei companii ce apaține ”Casco Petroleum Overseas”,  însă a fost deturnată fraudulos de Andrei Baștovoi în interesul său.

În final, aș vrea să mă opresc asupra a doua momente mai puțin mediatizate și cunoscute publicului larg.

Primul. Conștient de faptul că la un moment dat compania i-a acordat o prea mare încredere lui Andrei Baștovoi și nu l-a controlat suficient, domnul Stati i-a propus o soluție amiabilă pentru a se evita procesul de judecată. Andrei Baștovoi ar fi urmat să achite restanțele salariale ale personalului folosit în afacerile sale proprii, dar fostul Vicepreședinte nici măcar nu a avut bunul simț să-i răspundă.

Ca întotdeauna plin de sine și supraapreciindu-și calitățile, Andrei Baștovoi era sigur că toate dovezile sunt nimicite și adânc ascunse, fără să ia în calcul factorul uman: nu există urme ce nu pot fi descoperite.

Al doilea. La 1 iulie 2011 Valentin Baștovoi, fiul lui Andrei Baștovoi, a autorizat transferul sumei de 60.000 USD în contul persoanei fizice Svetlana Baștovoi, mama sa și soția lui Andrei Baștovoi. Deși doamna Svetlana Baștovoi nu avea nici un drept legal să intre în posesia acestei sume, nu a fost inițiată nici o acțiune pentru recuperarea banilor. Și nici familia Baștovoi nu s-a gândit să-i restituie, chiar dacă știe că Ascom știe de această operațiune.

Automobilul Mercedes, procurat pe banii Ascom, a rămas în posesia familiei Baștovoi, nefiind nici el solicitat spre restituire. Și nici familia Baștovoi nu s-a grăbit să-l restituie. Probabil, îl consideră al lor.

Fiii lui Andrei Baștovoi, Valentin și Mircea, au făcut studii serioase la universități de prestigiu din străinătate. Pe bani grei. Anatol Stati le-a achitat studiile în speranța că vor reveni la Ascom ca tineri specialiști bine pregătiți, care vor ajunge să dețină funcții importante în companie.

Deci nu Anatol Stati a făcut din Valentin un infractor. Căutați dvs. răspunsul.

Companiile Casco Petroleum Overseas și Gabycon Civil Works își doresc recuperarea prejudiciilor pe căi legale. Și în acest deziderat contăm inclusiv pe corectitudinea și obiectivitatea presei, a personalităților publice care se consideră îndreptățite să ia atitudine față de dosarele Baștovoi. Ca fost ziarist înțeleg: e mult mai simplu, în presa de astăzi din Moldova, să adopți o atitudine – mai obiectivă sau mai puțin obiectivă – într-un subiect anume și să încerci să influențezi opinia publică în direcția dorită, decât să analizezi imparțial și în cunoștință de cauză poziția tuturor părților și să rămâi echidistant.

Înțeleg: ”cazul Baștovoi” prezintă interes public și este unul de rezonanță. Dar pentru perioada următoare ne vom abține de la prezentarea oricăror informații ce ar putea periclita actul justiției. La timpul potrivit vom dezvălui presei motivele pentru care se întâmplă ceia ce se întâmplă, dar nu înainte ca sentința finală să fie pronunțată.

 

                                                                                                                             Vitalie Diaconu,

                                                                          Coordonator general al proiectului Sudan

Inapoi la arhiva noutaților